Sâmbătă, 27 octombrie, se va difuza pe TeleM Botoşani, în cadrul emisiunii Lumea lu Rotundu, reportajul realizat în comuna Vorniceni. Sunt multe lucruri bune realizate în comună de administraţia publică locală dar marea problemă rămâne cea a apei potabile. Vara, chiar şi când nu este vreme secetoasă, oamenii şi animalele suferă de sete. Actualul primar, Toader Leampăr, are înscris pe drumul complicat al finanţării proiectelor de dezvoltare locală şi un proiect de alimentare cu apă a localităţii Vorniceni. Alimentarea este prevăzută a se realiza prin captarea apei din pânza freatică cu ajutorul a trei mari puţuri de mare adâncime.
Lipsa apei la Vorniceni este de fapt o anomalie a perioadei postdecembriste. Înainte de 1989 existau trei mari iazuri amenajate pe cursul râului Ibăneasa. Iazurile erau bogate în peşte iar animalele aveau apă din belşug. După 1990, când a început marea privatizare, de fapt marele jaf asupra avuţiei naţionale, cele trei iazuri au fost concesionate de Piscicola către omul de afaceri Iulian Berescu.
Deşi prin contract s-au prevăzut la obligaţii şi întreţinerea digurilor ca apa acumulată să nu se scurgă pe albia râului, Berescu a avut cu totul altă strategie. Mai întâi a pescuit tot peştele din iazuri fără a mai face repopulare. După ce n-a mai avut din ce scoate bani, nu l-a mai interesat restul obligaţiilor contractuale. Şi-a luat calabalâcul şi-a plecat spre alte zări. Abandonate, iazurile au devenit ale nimănui, aşa că, localnicii au distrus ce n-a mai apucat Berescu: digurile. Sunt peste 10 ani de cânt iazurile au secat şi au devenit păşune.
Tot pe râul Ibăneasa, în aval de aceste trei iazuri şi tot înainte de 1989, Oficiul de Gospodărirea Apelor a început o investiţie de amploare prin a ridica un baraj care să formeze un lac de acumulare de mari dimensiuni. Începerea săpăturilor a dat la iveală o serie de piese de ceramică care s-au dovedit a fi rămăşiţe ale unei culturi foarte vechi. Au intrat pe fir arheologii de la Muzeul Judeţean Botoşani, mai exact arheologul Maria Diaconescu. Cercetările efectuate sistematizat au dezvăluit urme materiale ale unei culturi vechi de peste 7 mii de ani, iar piese arheologice de mare valoare au devenit celebre în întreaga lume.
Dar şi OGA, şi Muzeul, neavând bani nu şi-au mai continuat lucrările la baraj şi nici şantierul arheologic nu s-a închis. Acum, cei de la OGA aşteaptă certificatul de descărcare arheologică, cei de la Muzeu susţin că şi-au încheiat cercetările şi doar o mică zonă ar mai prezenta interes dar zona respectivă nu blochează continuarea investiţiei. Realitatea este că niciun guvern postdecembrist n-a considerat să aloce bani pentru continuarea investiţiei. Aşa se face că de peste 30 de ani o investiţie executată în proporţie de peste 80% stă abandonată iar o comună întreagă suferă de sete.
Gaiţele politice ale PSD-ului, mă refer la parlamentarii botoşăneni, emit fel de fel de comunicate măsluite dar când vine vorba să rezolve ceva concret în interesul comunităţii judeţene, tac mâlc. Prefecţii pe care i-a avut judeţul ar fi trebuit să fi intervenit la Guvern. N-a făcut-o niciunul iar actualului Dan Şlincu îi mănâncă câinii din straiţă. El execută doar cei cere nevasta şoferului, alias senatorul Doina Federovici.