Gheorghe Marcu s-a născut odată cu FSN-ul, s-a maturizat cu PDSR-ul şi pare să fi falimentat cu PSD-ul. Rătăcit printre revoluţionarii ameţiţi de bucuria fugii lui Ceauşescu, alţii de aburii alcoolului, Gheorghe Marcu, ca economist, s-a remarcat în ochii celor ce se spălaseră de culoarea roşie a comuniştilor şi se vopsiseră în albastrul social-democraţilor. Intrat în FSN-ul ce-a condus o vreme destinele judeţului nostru, el a devenit un tânăr de viitor în PDSR. Odată cu bazele carierei politice a pus şi bazele unei afaceri personale, că altfel risca să nu ajungă niciodată printre baronii de mai târziu ai partidului. Mai întâi s-a şcolit pe băncile Parlamentului, ca deputat, timp de vreo două mandate. Primul mandat l-a obţinut în legislatura 1992 – 1994, suficient să se facă remarcat. La următorul mandat a făcut loc în Parlament vulpoilor care au aşteptat în linia a doua, să vadă ce şi cum zice poporul despre cariera lor din „iepoca de aur”. N-a fost tras pe linie moartă, ci a fost numit director la FPP – Filiala Botoşani, păstrându-şi funcţia şi după ce FPP s-a transformat în SIF Moldova. Cu ce-a putut aduna cât a fost deputat, cu acţiunile ce le-a putut ciupi de pe la fraierii care s-au găsit din belşug, cu ce-a mai picat de pe ici pe acolo a înfiinţat un lanţ de magazine alimentare cunoscute sub numele de „M 48”. În magazine nu mai marfă de lux şi scumpă cât aprecia pixul patronului. S-au găsit şi cumpărători pe măsură, o perioadă de timp. După care, marfa scumpă, cumpărătorii tot mai puţini cârnaţii de prin galantare au început să miroase a stătut. Repede s-a dus buhul că în magazinele lui Marcu, pe lângă că-i scumpă, marfa-i cam bătrâioară. Aşa că, după ce s-a întors din Parlament a doua oară, fiind lăsat de către electorat fără un al treilea mandat (unii zic că mandatul i l-ar fi păpat preşedintele Conţac), iar partidul său târât de Năstase în opoziţie, a constatat că uşa de la magazinele sale scârţâie tot mai rar. În loc să aplice regula economiei de piaţă, adaos comercial mic pentru a se asigura o vânzare mare, adică puţin de la mulţi, a procedat cum a învăţat în facultatea socialistă, mult de la cine se poate. Încet, încet magazinele s-au început a închide. Ultimul pare să-şi fi dat duhul magazinul „M 48” de pe Calea Naţională, zona Stadion. Ce concluzie putem desprinde? Că baronii PSD-ului, sunt baroni atât timp cât partidul le este la putere. Când partidul trece în opoziţie, nu mai are baroni, are faliţi. Să le ajute Dumnezeu şi în continuare, că şi ei au ajutat poporul să stea în tranziţie vreme de 17 ani. După faptă şi răsplată, spune morala creştină. Dar ce, pesediştii au morală?!