Vinul cuceritor

Însuşirea vinului de a subjuga pe om “după al doilea pahar” ne este relevată şi într-o legendă egipteană, pe care o rezumăm după Emil Ludowig.
Cu trei mii de ani în urmă, vestita şi frumoasa regină din Saaba, împodobită cu aur şi pietre preţioase, s-a dus la Ierusalim să cunoască un rege tot atât de frumos şi de celebru , regele Solomon, din a cărui gură izvorau poveşti fără seamăn, gânduri înţelepte şi faimoase cântece de dragoste.
Deşi din prima clipă simpatia a fost reciprocă, regina din Saaba l-a ţinut la distanţă pe înflăcăratul rege şi a refuzat să locuiască în palatul regal, dar s-au întâlnit seri de-a rândul pentru a discuta toate problemele lumii şi ale filozofiei. Numai în ajunul înapoierii în ţara sa, regina consimţi să petreacă ultima noapte în palatul regelui, cerând însă să-i făgăduiască că o va respecta.
Înţeleptul Solomon organiză o primire măreaţă în palatul sau. Bucătarii au pregătit mâncărurile cele mai alese, iar pivnicerii au scos vinurile cele mai rare pentru acest ospăţ de adio. Vinul cel mai bun a fost mai cuceritor decât toată înţelepciunea, elocventa şi farmecul regelui: “Te dezleg de jurământ – spuse regina, după câteva pahare – daca mai îmi dai să beau”. (Lucullus)