Într-un singur an la Cotroceni, președintele Nicușor Dan a reușit:
Să se despartă de electoratul reformist, acei oameni care l-au dus în turul doi. De fapt, adevărata finală prezidențială a fost în primul tur, când l-a învins la mustață pe Crin Antonescu.
Să îngroape relația cu PNL și USR, cele două partide care l-au ajutat să ajungă de două ori primar general și apoi președinte.
Să-l transforme pe Ilie Bolojan în marele său rival, în condițiile în care mulți români au votat la prezidențiale un tandem reformist Nicușor Dan - Ilie Bolojan.
Să se amestece brutal în viața unui partid politic pentru a forța instalarea unui premier trădător.
Să-i reevalueze și apoi să-i numească în noi funcții de conducere pe doi dintre cei mai siniștri capi ai Justiției, pe care el însuși îi critica vehement din postura de primar al Capitalei.
Să apere un ministru plagiator. Nu orice ministru, exact politicianul care s-a ocupat de selecția procurorilor-șefi.
Să se înfrățească taman cu PSD, partidul care l-a înjosit public de câte ori a avut ocazia.
Bomboana de pe colivă: să țină partea unui securist analfabet, ieșit în stradă la Revoluție să protejeze regimul criminal pe care îl servise ani la rând. Ironia istoriei: în acea perioadă, Nicușor Dan era olimpic internațional la matematică, iar Pahonțu scria în declarația olografă din Dosarul Revoluției: “ înlocuito”, “avertizment”, “repauz”.
Între candidatul Nicușor Dan și președintele Nicușor Dan e un abis. Și e abia primul an de mandat.




