Pentru prima oară de când România este membră a Uniunii Europene, un guvern nu doar că a promis o țintă de deficit bugetar, dar a și respectat-o. Mai mult, a făcut-o într-un mod care a surprins plăcut chiar și conducerea Comisiei Europene: un deficit prognozat la 8,4% și realizat la 7,7%. Un rezultat rar, aproape exotic pentru standardele noastre, obținut sub mandatul premierului Ilie Bolojan. În orice țară normală, un asemenea fapt ar fi fost salutat unanim. La noi, a stârnit invidie.
Verde de ciudă, Sorin Grindeanu a ieșit public cerând ca niciun membru al guvernului să nu se laude cu acest rezultat. Motivul? Ar fi, spune el, o consecință a majorării impozitelor și taxelor și a reducerii investițiilor. Doar că realitatea, încăpățânată cum o știm, îl contrazice fără menajamente: în 2025, investițiile publice au ajuns la 137 miliarde de lei, față de 119 miliarde în 2024. Așadar, mai multe investiții, nu mai puține. Cifrele nu țin cont de discursurile de partid.
Deși aflat la guvernare, Grindeanu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a boicota măsurile de austeritate fiscală ale premierului Bolojan. Nu din grijă pentru populație, ci dintr-un calcul politic mărunt: compromiterea premierului în fața românilor. Este vechea tactică PSD-istă dacă nu poți controla direcția, saboteaz-o și apoi acuză pe alții de eșec.
Mai nou, Grindeanu condiționează pachetul III de măsuri fiscale de un așa-zis pachet de relansare economică. Tradus din limba de lemn a comunicatelor politice, acest pachet ar însemna o alocare de bani publici către anumite categorii economice atent selectate, adică spre zonele unde PSD are influență și interese. Un sistem de subvenții mascate, menit să compenseze majorările de taxe pentru cine trebuie, nu pentru economia reală.
Ipocrizia atinge cote ridicole atunci când Grindeanu declară că susține austeritatea fiscală și reforma administrației centrale și locale, dar, în același timp, propune noi programe de finanțare din bani publici pentru investiții la nivel de primării care nu sunt de primă necesitate. Cu alte cuvinte, austeritate pentru fraieri, bani publici pentru rețelele de partid.
Supărarea liderului PSD se îndreaptă și spre ministrul Fondurilor Europene, Dragoș Pâslaru, care a avut obrăznicia să facă ordine în miile de proiecte depuse de primării. Prin trierea lor, au ieșit la iveală investițiile neurgente, transformate până acum în oportunități de sifonare a fondurilor europene. Ordonarea acestora a închis robinetul scurgerilor de bani, lucru care l-a enervat teribil pe Grindeanu, presat la rândul său de primarii rămași fără acces la o sursă comodă de finanțare.
Concluzia este una trist de previzibilă: Sorin Grindeanu continuă să practice ipocrizia și demagogia măruntă, nu pentru binele românilor, ci pentru a-l compromite pe premier și a întreține iluzia că doar PSD ar fi apărătorul intereselor publice. În realitate, asistăm la aceleași ticăloșii politice reciclate, ambalate într-un discurs nou, dar cu un miros vechi, de partid care nu s-a împăcat niciodată cu ideea de disciplină, transparență și responsabilitate.
Ioan Mamaische
