Posibilul şantaj al primarului Popescu asupra lui Traian Popa

Despre riscul auto-demolării căminului cultural din Suliţa, clădire construită imediat după Primul Război Mondial, am mai scris în publicaţia de faţă şi am arătat cum actualul primar al comunei George Popescu, deşi recunoaşte că nu s-a preocupat îndeaproape de obţinerea de fonduri pentru reabilitarea clădirii, nu este nici de acord ca Traian Popa, om de afaceri local să primească în concesiune clădirea pentru as o reabilita pe cheltuiala sa.
La solicitarea lui Traian Popa de a I se concesiona clădirea căminului cultural pentru a o reabilita şi moderniza, cu adresa Nr. 1462/14.05.2026 semnată de primarul George Popescu I s-a răspuns că:
„Urmarea a solicitării dumneavoastră, înregistrată la Primăria Comunei Suliţa la nr. 1462/06.04.2026, referitoare la intenţia dumneavoastră de a prelua, în vederea reabilitării şi exploatării, imobilul Cămin Cultural (clădire şi teren aferent) din localitatea Suliţa, vă comunicăm că în şedinţa Consiliului Local Suliţa din data de 07.05.2026 a fost prezentată consilierilor locali propunerea dumneavoastră.
La data prezentei, primarul comunei Suliţa nu consideră oportună iniţierea unui proiect de hotărâre pentru demararea procedurii în vederea concesionării imobilului Cămin Cultural. Consilierii locali au fost informaţi că, în conformitate cu prevederile art. 136 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pot să iniţieze un astfel de proiect.”
Intrigat de sintagma c㠄 primarul comunei Suliţa nu consideră oportună iniţierea unui proiect de hotărâre pentru demararea procedurii în vederea concesionării imobilului Cămin Cultural.”am solicitat primarului George Popescu care ar fi motivele sale de a considera că nu este oportun să reabiliteze clădirea căminului cultural.
Cu adresa Nr.2466/03.06.2026 am primit răspuns la adresa noastră nr. 15/28.05.2026, înregistrată la Primăria Comunei Suliţa, din care cităm:
„Conform atribuţiilor prevăzute de legislaţia administraţiei publice locale, iniţierea sau neiniţierea unui proiect de hotărâre ţine de aprecierea oportunităţii administrative a primarului, în raport cu ansamblul circumstanţelor, interesul public local şi situaţia juridică, economică şi administrativă existentă la un moment dat.
În consecinţă, nu consider necesară formularea unor explicaţii suplimentare faţă de cele deja comunicate petentului, întrucât punctul de vedere al instituţiei a fost exprimat în mod clar şi complet prin răspunsul transmis.”
Din cele arătate este limpede că primarul George Popescu nu vrea nici în ruptul capului ca Traian Popa să salveze de la auto-demolare clădirea căminului cultural pe cheltuiala sa proprie. Primarul a refuzat să-şi motiveze refuzul total nejustificat faţă de obligaţiile sale de a servi cu prioritate interesele comunităţii.
Dar cerbicia cu care primarul refuză să salveze patrimoniul cultural al comunei Suliţa ascunde de fapt o altă dovadă a incompetenţei sale de a administra comuna Suliţa în interesul comunităţii şi nu ale sale sau cercului său de poftitori la a se înfrupta din resursele economice şi financiare ale comunei.
Explicaţia refuzului primarului o descoperim dacă urmărim cursul procesual al Dosarului nr.5520/193/2021 în care Traian Popa a chemat în judecată Primăria Suliţa pentru că a construit ilegal pe proprietatea sa o clădire cu destinaţia de piaţă agroalimentară. La Judecătoria Botoşani Primăria Suliţa a fost obligată să elibereze terenul proprietatea lui Traian Popa să să-i plătească acestuia cu titlu de daune suma de aproape 20 mii euro, cu penalizări zilnice până la achitarea integrală a sumei
Acum dosarul se află în apel la Tribunalul Botoşani, apel declarat de Primăria Suliţa, şi are termen de judecată data de 12 iunie a.c. În acest dosar pârât-apelant este UAT Suliţa prin primarul George Popescu iar dacă apelul va fi respins, primarul riscă să fie pus la plată din propriul buzunar a daunelor către Traian Popa.
Aşadar, dintr-un interes personal generat de inabilitatea sa de a lua decizii corecte în interesul comunităţii, primarul George Popescu preferă să privească cum căminul cultural se auto-demolează şi, odată cu el, dispariţia tradiţiilor culturale locale vechi de sute de ani.