Autorităţile şi intoxicaţiile cu nitraţi

La noi, în România în general, atunci când apar unele probleme deosebite, de un mai larg interes public atât pe plan naţional cât şi pe plan local, autorităţile intervin, de regulă, într-un mod pompieristic şi cel puţin cu superficialitate, nu pentru a se ajunge la eliminarea adevăratelor cauze care au putut să genereze la un moment dat multe necazuri, uneori grave sau foarte grave, ci doar pentru a atenua unele efecte ale cauzelor respective. Măsurile care se iau în situaţiile date se rezumă în cele mai multe cazuri doar la aplicarea unor paleative care, privite pe termen mediu sau lung, ajung să fie mult mai costisitoare decât ar fi luarea unor măsuri mai radicale şi mult mai eficiente. Extrem de relevante sunt de amintit, de exemplu, situaţiile cu inundaţiile, cu accidentele rutiere de pe autostradă, intoxicaţiile acute cu nitraţi etc.
În legătură cu această din urmă problemă, a intoxicaţiilor cu nitraţi, trebuie de ştiut că aceasta a făcut obiectul unor preocupări de seamă din activitatea organelor sanitare din domeniul profilaxiei încă de prin anii 1970 ai secolului trecut, când se ajunsese la o întrebuinţare excesivă şi fără discernământ a îngrăşămintelor azotoase care au avut drept consecinţă creşterea încărcăturii de nitraţi din apa subterană. Încă pe atunci soluţia sigură şi concretă oferită de către organele sanitare, pentru unii fanteziste la acea vreme, era aceea de dezvoltare şi generalizare a sistemelor centrale de alimentare cu apă potabilă a populaţiei, implicit şi a celei din mediul rural (apă curentă şi canalizare) prin intermediul unor surse de apă care să asigure condiţiile de calitate şi de debit, cu respectarea întocmai a măsurilor de sanitaţie.
Astfel, s-ar fi ajuns la renunţarea folosirii apei din fântâni, mai ales a celor de folosinţă publică. În judeţul Botoşani, în peste 90% din sursele de apă subterană nu sunt corespunzătoare nici din punct de vedere calitativ şi nici ca debit, inclusiv apa care se captează prin microcentrale. Recentele cazuri de deces a doi copii sugari prin intoxicaţii acute cu nitraţi a făcut să revină în actualitate problema aprovizionării cu apă din fântâni şi a făcut obiectul unor comentarii de presă avizate sau mai puţin avizate.
În locul unor informaţii corecte pentru opinia publică au fost aruncate pe piaţă nişte perle ale unor pseudospecialişti, care au avut darul de a dezinforma publicul. Astfel, spre exemplu, un director dintr-o instituţie abilitată în domeniu, întrebat fiind dacă nitraţii pot să producă îmbolnăviri şi la adulţi, răspunsul a fost „NU”, adică total eronat.
Nitraţii sunt acele substanţe chimice din sol şi din stratul freatic de apă care reprezintă ultimul stadiu al proceselor de mineralizare a materiilor organice pătrunse în sol prin infiltraţiile de la suprafaţă, cu cea mai mare pondere din platformele de gunoi de grajd şi menajer, closete, fose septice etc.. Potrivit normelor în vigoare, datorită potenţialului nociv pe care îl reprezintă, nitraţii au fost incluşi în categoria substanţelor toxice din apa potabilă. Limita sanitară maximă admisă pentru nitraţi în apa potabilă este de 50 mg/litru, la fel ca în Uniunea Europeană. Prezenţa nitraţilor în apă reflectă poate în cel mai înalt grad situaţia poluării organice şi cu fertilizante de sinteză pe bază de azot a surselor de apă.
Investigaţiile de laborator ne arată că la nivel de judeţ se înregistrează o depăşire a normelor sanitare privind încărcăturile cu nitraţi din apa din fântâni în peste 80% din aceste surse de aprovizionare cu apă, prin care apa captată este de la o adâncime de 8-10 m (în peste 45% din surse se captează de la 4-5 m). Nocivitatea nitraţilor din apă se manifestă prin acţiuni imediate sau în timp, cu efecte acute (la copii) şi cronice multiple (inclusiv la adulţi) pentru organismul uman. Intoxicaţia acută cu nitraţi (methemoglobinemia), cunoscută şi sub denumirea de „albăstreala sugarului”, ca o consecinţă imediată a prezenţei acestora în apă, este întâlnită frecvent, aproape în exclusivitate, la copii mici din primele 3-4 luni de viaţă, care sunt alimentaţi artificiali. (Va urma – Niculae Sandu)