Aşa că a recurs la o strategie de tip diversionist. Ce n-a dorit ACTA să preia de la societatea lui s-a gândit să vândă tot ACTEI dar prin intermediul celorlalţi patroni de firme de cablu din judeţ.
Un sprijin substanţial Oprişanu l-a primit de la vlăsânişteanul Sebastian Trufin, fratele primarului de Vlsâneşti. Trtufin era asociat cu primarul de Săveni, Relu Târzioru. El a acceptat propunerea lui Oprişanu de a-i prelua o cantitate din cablu pentru a condiţiona la rândul său vânzarea propriei reţele către ACTA şi de cumpărarea cablului preluat de la Oprişanu.
Aşa cum am explicat în articolul de ieri, tot Sebastian Trufin a fost cel care l-a contactat pe Constantin Pitorac şi l-a rugat să preia şi el o cantitate de cablu de la Oprişanu pentru a o vinde odată cu reţeaua la ACTA. Înţelegerea, garantată de Trufin, a fost că dacă Pitorac nu reuşeşte să-i determine pe cei de la ACTA să-i preia cantitatea de cablu, ce nu va putea vinde va fi restituit lui Oprişanu. Că înţelegerea a fost aşa o confirmă şi facturile fiscale emise de societatea lui Oprişanu pe care nu s-a specificat un termen de plată. Nu s-a încheiat nici un contract în formă scrisă tocmai în baza înţelegerii verbale ca să nu se prindă cei de la ACTA.
A fost o păcăleală clasică gen Oprişanu. Pitorac a ridicat în 24 şi 235 aprilie 2014 de la firma lui Oprişanu cablu în valoare totală de 555.809,25 lei dar n-a reuşit să-i vândă ACTEI decât foarte puţin, banii obţinuţi din vânzare fiind predaţi societăţii lui Oprişanu.
Din toată afacerea pusă la cale, Pitorac mai rămăsese cu cablu nevândut în valoare totală de 485.889,25 lei. Conform înţelegerii iniţiale, Pitorac urma să-i restituie luiOoprişanu cablul rămas. Numai
Numai că Oprişanu avea pregătit cu totul alt plan. Am arătat şi cu prilejul altor dezvăluiri cum funcţionează o organizaţie mafiotă care controlează instituţiile botoşănene care ar trebui să facă dreptate. Există în Botoşani o filieră formată din poliţişti, procurori, avocaţi şi judecători. Dacă reuşeşti să contactezi un membru al acestei filiere ai toate şansele să câştigi orice proces, indiferent dacă ai dreptate sau nu.
În decursul activităţii sale ca deţinător a unor funcţii publice Oprişanu a fost acuzat în mai multe rânduri că ar fi comis acte de corupţie dar toate cercetările în care a fost implicat n-au avut niciodată un rezultat final. S-a spus că protectorul său ar fi fost procurorul Aurel Simion, recent pensionat.
Cert este că în ianuarie 2015, Pitorac a vândut reţeaua sa de cablu către ACTA şi a primit în contul societăţii C&E CO SRL Flămânzi banii. A doua zi der la primirea banilor, Gabriel Oprişanu, prin avocatul Marian Simion, fiul procurorului Aurel Siumion, introduce la Tribunalul Botoşani cerere de insolvenţă a societăţii lui Pitorac pe motiv că nu i-a plătit suma de 485.889,25 lei. Este exact contravaloarea cablului pe care Pitorac n-a reuşit să-l vândă ACTEI şi pe care Opărişanu, conform înţelegerii prealabile, urma să-l primească înapoi.
Pitorac habar n-a avut că societatea sa se află în insolvenţă, conform Dosarului 12/40/2015. S-a trezit omul că este contactat de către Mihaela Lazăr care l-a încunoştinţat că este administratorul judiciar al societăţii sale şi că de acum înainte ea dispune de conturile şi patrimoniul societăţii.
Până să se dezmeticească Constantin Pitorac ce se întâmplă, administratorul judiciar Mihaela Lazăr i-a dat iama prin contul de la BCR şi din cele 880 mii lei câţi erau lui Pitorac i-au mai rămas vreo 200 de mii. Lazăr i-a achitat lui Oprişanu restul de plată, şi-a luat onorariul său în sumă de 65 mii lei şi, dacă tot avea bani, a plătit către forul său tutelar o cotizaţie de 17.800 lei şi a plătit alţi creditori care nu aveau dreptul de a primi sumele respective.
Când şi-a dat seama Pitorac ce i se i se întâmplă, contul societăţii deschis la BCR era de acum devalizat. Şi-a
Şi-a angajat şi el un avocat dar va fi foarte greu să se lupte cu filiera în care a pătruns Gabriel Oprişanu şi şi-a luat banii. Acum Pitorac stă şi priveşte la cablul lui Oprişanu rămas în curtea societăţii sale şi nu ştie ce să facă şi cum să procedeze. Un prim pas l-a făcut avocatul său care a depus plângere penală împotriva administratorului judiciar Mihaela Lazăr. Motivele invocate şi infracţiunile de care este acuzată aceasta le voi trata într-un articol separat.
Apoi, avocatul lui Pitorac a contestat la judecătorul de dosar măsurile dispuse de administratorul judiciar şi a deschis un proces civil prin care speră să recupereze banii luaţi din cont cu concursul abuziv al unor funcţionari din BCR Botoşani. Având în vedere experienţa acumulată şi prin alte anchete jurnalistice de presă scrisă şi televiziune, îi sugerez lui Constantin Pitorac să ceară avocatului să solicite la ÎCCJ strămutarea dosarelor aflate pe rol la oricare altă instanţă din ţară, numai la Botoşani să nu accepte să fie judecat pentru că nu va avea parte de o judecată corectă.
De asemenea să ceară avocatului să sesizeze Curtea Supremă de Justiţie despre aspectele de neprtincipiale în care a procedat judecătorul de dosar. Să mai ceară ca cercetarea penală a administratorului judiciar Mihaela Lazăr să se facă de un procuror integru profesional şi moral şi care nu este suspectat că ar fi părtaş la vreo filieră de gaşcă mafiotă.
Spun cu toată convingerea că declararea în insolvenţă a societăţii lui Pitorac este o făcătură juridică menită să-i recupereze lui Oprişanu banii pe nişte materiale nevandabile, obligaţie de plată rezultată în urma unei înşelătorii comerciale. Toată tărăşenia dintre Pitorac şi Oprişanu se putea tranşa printr-un litigiu comercial, societatea lui Pitorac neavînd nevoie de un program de reorganizare a activităţii pe motiv de insolvenţă pentru că avea în cont lichidităţi în sumă mai mare ca obligaţiile de plată. Insolvenţa declarată l-a pus pe Pitocar în imposibilitatea de a mai putea dispune de banii din cont, ceea ce s-a şi urmărit folosindu-se calea insolvenţei.
Iată de ce acesta, prin avocatul său, ar trebui să-şi caute dreptatea îăn alte instanţe de judecată decât la Botoşani.
(Va urma)
Ioan Rotundu
