Luni, la Schitul Balş, s-a sărbătorit hramul bisericii Sf. Treime. S-a adunat lume multă, peste cinci sute de creştini veniţi din localităţile situate în vecinătatea schitului, precum Frumuşica, Flămânzi, Hârlău, Pârcovaci dar şi din Botoşani şi de mai departe. La o astfel de aglomeraţie se cere ordine, iar ordinea trebuie s-o facă cineva cu autoritate. Părintele stareţ al schitului a solicitat sprijinul jandarmilor, un echipaj fiind prezent la faţa locului. Cu toate acestea, haosul a dominat împrejurimile schitului şi chiar anumite momente ale slujbei religioase.
În primul rând, spaţiul destinat parcării nu a fost suficient supravegheat de jandarmi de la bun început. Aşa că, zecile de căruţe care au adus creştinii la slujbă, au fost parcate după cum a crezut de cuviinţă proprietarul fiecăreia. Autoturismele, şi ele peste sută la număr, la început au fost parcate într-o ordine oarecare. Dar au venit vreo zece maşini cu ţiganii din Hârlău. Iar ţiganii au parcat maşinile exact pe calea lăsată liberă pentru ca maşinile aflate în curtea schitului să poată ieşi la nevoie.
Pentru că maşinile

maşinile parcate de ţigani au blocat căile de acces spre şi dinspre curtea schitului, cineva a solicitat unui jandarm să facă ordine. Degeaba, ţiganii nici nu l-au băgat în seamă. Maşinile lor au stat parcate anapoda până când au considerat ei de cuviinţă să plece şi nu cum le-a solicitat jandarmul.
În curtea schitului, după slujba de Sfântul Maslu, s-a creat busculadă în jurul vaselor din care se împărţea agheasmă. Oameni în vârstă, care la slujbă stătuse smeriţi în genunchi, dintr-o dată parcă înnebuniseră. Cu toţii au luat cu asalt locul în care se împărţea agheasma, înghiontindu-se, călcându-se pe picioare, răstindu-se din vorbe. N-am putut înţelege de ce acea înghesuială, când agheasmă a fost pentru toată lumea şi a mai rămas.
Când părintele stareţ a lansat invitaţia ca cei care au ajutat la sărbătoarea hramului bisericii să ia loc la masă, s-a creat o altă busculadă. Fel de fel de creştini au început a se înghesui la mesele din cele două corturi. Un amestec pestriţ de moşnegi, babe, creştini mai tineri şi copii, mulţi

copii s-au repezit să ocupe locuri la mese . Şi iar n-am înţeles de ce s-a creat acea îmbulzeală, când mâncare a fost pentru toată lumea şi a mai rămas. Lipsa de bun simţ, de educaţie, de respect pentru haina preoţească a mers până acolo încât unele persoane voiau să ocupe şi masa rezervată preoţilor.
În toată acea învălmăşeală, zeci de ţigănci îmbrăcare în rochii strălucitoare, bogate în paiete, s-au regrupat în faţa arhondaricului, luând cu asalt o uşă prin care se împărţeau sarmale. Nici urmă de jandarmi. Nici în parcare, pentru a dirija plecarea căruţelor şi maşinilor, nici printre cei care au luat mesele cu asalt.
Am plecat de la schit cu un gust amar. Dacă la generaţia tânără sunt de acceptat carenţe în educaţie, ea interpretând democraţia cu totul altfel decât ar fi trebuit, nu pot să accept din partea oamenilor în vârstă, care cu numai câteva minute înainte nu mai pridideau făcând cruci, lipsa de bun simţ de respect pentru cei din jur
Quo Vadis, se îndreaptă societatea românească?!
(Ioan Rotundu)
.