În urmă cu aproape patru ani, la Spitalul Judeţean a fost cumpărat un echipament pentru Staţia de hidrofoare. Investiţia s-a făcut printr-un fond PHARE. La câteva luni de la darea în funcţiune a echipamentului, o piesă dintr-un grup de aparate electrice a fost furat. Patru mecanici au fost nominalizaţi ca fiind buni de plată. Peste 66 de milioane lei le-au fost imputate printr-o decizie semnată de directorul spitalului de atunci, Radu Malancea şi juristul Victor Niţu(foto1). Învinuiţii au contestat respectiva decizie. La ora de faţă, un dosar se află în judecare, pe latură civilă, iar alt dosar, cu numărul 1151/P/2003, pe latură penală încă este instrumentat de către poliţie. Ambele dosare vizează aceeaşi cauză. Cei patru contestatari cred că tergiversarea rezolvării cazului lor aparţine electricianului Costachi Bongeac care reuşeşte această performanţă prin oarece cunoştinţe de prin unele instituţii. Punând datele cap la cap, povestea pare o lucrătură a sindicatului „Speranţa”. Juristul Victor Niţu este preşedinte al acestui sindicat. Costachi Bongeac este casier al sindicatului, iar Dumitru Stâncanu , implicat şi el în poveste, este secretar. Cei patru contestatari sunt Gheorghe Flutur, Adolf Credinciosu, Eugen Portariuc(foto2) şi Florin Pleşcan, pacientul ciopârţit de chirurgii spitalului, caz despre care am scris de curând. Toţi patru, după cum spun ei, au devenit „cu forţa” membrii de sindicat. În aceste condiţii, din start trebuie făcută o menţiune. Dacă Niţu este preşedintele sindicatului şi, în acelaşi timp, juristul spitalului, care dintre poziţiile sale este mai imorală şi când pot fi mai credibile acţiunile sale? Este imposibil să aperi interesele sindicatului luptând împotriva membrilor săi. În cazul de faţă este clar că depoziţia sa din faţa instanţei va cântări mai greu, pentru că nu este perceput doar ca jurist ci şi ca acuzator al celor pe care ar trebui să-i apere. Mai ales dacă au dreptate. În 2002, la Staţia de hidrofoare a Spitalului Judeţean s-au făcut unele modernizări. A fost montată o staţie nouă de pompare şi s-a construit un bazin de apă nou. Staţia de pompe a fost achiziţionată de la o firmă destul de cunoscută din Botoşani şi a fost dată în funcţiune la data de 15.03 2002. Echipamentul instalat cuprindea, printre altele, un convertizor de frecvenţă, care a fost anexat la tablourile electrice. Piesa a costat 66.130.747 lei.
„Pe cei de la firma furnizoare i-au adus electricianul Bongeac. El este vecin cu firma respectivă şi, probabil, a luat comision pentru intermedierea acestui contract. Într-o şedinţă, făcută fără ştirea conducerii, de către şeful de formaţie FIRTS Dumitru Stâncanu, s-a pus la cale viitoarea afacere, ca să-i zic aşa. Toţi cei patru mecanici am fost evacuaţi abuziv. Ne-au mutat la grupul electrogen. Motivul era că s-au făcut modernizări şi n-au ce căuta oameni prea mulţi acolo. Totul a fost aranjat de Bongeac. El era singurul care avea cheile de la tabloul electric. Malancea a fost în concediu 2 săptămâni. Când s-a întors i-am spus ce se întâmplase. Nu ştia nimic. A mers cu noi, i-a certat pe şefii de secţie şi le-au impus să ne permită accesul la hidrofoare. Furtul convertizorului s-a petrecut după acest eveniment” , a povestit unul dintre cei patru mecanici contestatari. În fişa postului celor patru mecanici nu se menţionează nici o atribuţie a acestora în funcţionarea aparatelor electrice. Cu toate acestea, anchetaţi au fost doar mecanicii, nu şi electricienii. Aceştia spun că cercetările au fost coordonate de către inspectorul Calistru, care ulterior a fost transferat la Bucureşti. Dosarul este instrumentat acum de către inspectorul de poliţie Purice. În procesul verbal al instructajului de protecţie a muncii, din 17.07.2002, nu se face nici o precizare cu privire la convertizor. Nimeni nu ştie cum a dispărut convertizorul. Mecanicii îl bănuiesc chiar pe electricianul Bongeac, pentru
că era singurul om care avea cheia de la tablourile electrice. Pentru a putea fi furat, trebuiau oprite din tablou distribuitoarele de curent electric. Altfel exista pericolul de electrocutare. Asta putea să o facă doar cine avea cheie. Mai mult decât atât, dacă acest convertizor ar fi fost furat de către altcineva, care nu avea acces la tablou, risca să cauzeze oprirea pompelor. Ceea ce s-ar fi simţit aproape imediat în tot spitalul. Într-una din declaraţiile date la poliţie, Bongeac încearcă să-l disculpe pe mecanicul Flutur, spunând că acesta se afla în concediu. Ceilalţi spun că de fapt furtul s-a comis pe timpul serviciului său, la data de 19 august 2002. Apoi, tot Flutur este cel care a anunţat dispariţia convertizorului. Chiar şi Stâncanu menţionează în declaraţia aflată la Registratura spitalului, sub numărul 14639/21 august, că doar Flutur a depistat dispariţia convertizorului şi că i s-a luat o notă explicativă. Prin decizia 215/17 octombrie, acelaşi an, celor patru mecanici li s-a imputat plata celor peste 66 de milioane lei. A urmat contestaţia respectivei decizii. Judecarea în dosarul 6286/C/2003, aflat pe rolul Tribunalului Botoşani a fost suspendată la cererea mecanicilor. Motivul era existenţa dosarului penal trimis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani la Poliţia Municipală. Judecarea cauzei, în dosarul civil, s-a amânat până la soluţionarea cauzei pe latură penală. Contactat de către noi, juristul Spitalului Judeţean, Victor Niţu a încercat să pară oarecum imparţial. Şi asta, probabil, pentru a mima o punte de legătură între cele două calităţi ale sale, jurist al spitalului şi lider de sindicat al angajaţilor.
„Mă bucur că vă aud colega (de unde, până unde ? – n.r) . Dar vreţi să scrieţi ceva? Vă întreb pentru că pe 22 martie avem termen în acest proces. Este adevărat că eu reprezint interesele spitalului. Privitor la dosarul penal, noi întrebăm poliţia în fiecare an în ce stadiu se află. Aşa că, acum, am solicitat repunerea pe rol a dosarului suspendat şi judecarea pe latură civilă. Nu ştiu cine este vinovat acolo. Dar, potrivit Codului Muncii, dacă nu se află hoţul, paguba se impută tuturor muncitorilor. Nu-mi cereţi să vă zic mai mult, instanţa va decide cine este vinovat” , a declarat Victor Niţu. N-am înţeles, în cazul acesta, de ce nu li s-a imputat nimic electricienilor. Să aibă oare dreptate mecanicii care cred că totul este lucrătura electricienilor Bongeac şi Stâncanu? Dacă este aşa, halal lideri de sindicat. Convertizorul, oricum, nu a mai apărut. Având în vedere abilităţile de agent comercial, sau consilier de vânzări, ale lui Bongeac, mecanicii doar bănuiesc ce destinaţie a căpătat convertizorul furat.
„Niţu nici nu are voie să fie lider de sindicat. Bongeac este posibil să aibă anumite relaţii pe la poliţie. Altfel, nu înţelegem cu ce-i are la mână pe toţi şefii de aici. După ce ziarul dumneavoastră a început să scrie despre minunile de pe aici, Stâncanu s-a internat la Iaşi. Şi-a dat seama că veţi ajunge şi la el. A neglijat ani de zile o problemă de sănătate şi acum a găsit de cuviinţă să se opereze. Pentru a ne mai îmbuna puţin, Niţu mi-a propus să o angajeze pe fiica mea la spital. Lui Florin Pleşcan, despre care aţi scris dumneavoastră, Niţu i-a propus un post mai călduţ într-un birou. Normal că acesta a refuzat şi pentru că postul respectiv este mai puţin remunerat” , a declarat şi Eugen Portariuc. Dacă se va afla adevăratul hoţ al convertizorului sau cât de corect va reprezenta Niţu în proces, vom mai vedea. Să fie oare toată această lucrătură o răzbunare asupra celor ce n-au înţeles niciodată să tacă la comanda şefului nedrept? Timpul le va aşeza pe toate în matca lor. (Marian MOROŞAN)