Din această cauză şi la insistenţele autorităţilor judeţului Botoşani, cei de la Compania Drumurilor Naţionale au reuşit să convingă guvernul să aloce bani pentru realizarea unei căi ocolitoare. Ca soluţii tehnice s-a venit cu varianta unui viaduct sau a se croi un nou traseu prin pădure, traseu aflat tot în pantă şi constând dintr-o curbă mai largă. S-a ales ultima variantă, deşi specialiştii susţineau că singura soluţie viabilă ar fi cea cu viaductul.
Lucrarea a fost încredinţată unei firme din Galaţi, numită ARCADA, despre care se ştia la acea vreme că este o firmă agreată de PSD-ul care se afla la guvernare (2003 – 2004). S-a pornit de la preţul de 100 miliarde lei vechi ca, în final, lucrarea să coste peste 400 miliarde. Spre sfârşitul lunii iunie 2007 s-a stabilit recepţia finală a lucrărilor, dar prefectul de atunci, care este şi cel de acum, Cristian Roman n-a mai apucat să taie panglica şi să bea şampania.
În noaptea premergătoare zilei de inaugurare drumul s-a rupt chiar în vârful de curbă, aşa că n-a mai apucat să fie inaugurat. De atunci s-au format fel de fel de comisii şi comitete pentru a se stabili cauzele prăbuşirii, fără ca până în ziua de astăzi să se cunoască adevărul. S-a împăunat prefectul Roman cu înfiinţarea unei comisii de anchetă (declaraţia din 4 iulie 2007) dar n-a mai apucat să stabilească ceva cooncluzii pentru că a fost schimbat cu Gheorghe Sorescu. Şi liberalul Sorescu s-a lăudat cu ministrul Transporturilor Ludovic Orban că reface lucrarea cât ai bate din palme, iar vinovaţii vor suporta cheltuielile. Orban ne-a dus cu zăhărelul, fără să aloce vreun ban Liberalii au pierdut alegerile, Sorescu fotoliul de prefect care a fost ocupat din nou de Cristian Roman.
Prin august 2008 s-a zvonit că la Dealu Mare au început lucrările de reparaţii. Ne-am dus glonţ la faţa locului, dar totul s-a dovedit a fi o minciună. Doar am putut constata cum că zona prăbuşită s-a mărit, ceea ce va însemna mai mulţi bani pentru reparaţie. A trecut şi anul 2008 fără a se întâmpla nimic.
Prin vara lui 2009 din nou au apărut zvonuri că s-au alocat bani pentru reparaţii. Visuri ale prefectului Roman, că cei de la Compania Naţională de Drumuri n-au dat nici un şfanţ. Nici despre vinovăţia constructorului sau a proiectantului nu se ştie nimic. Comisiile înfiinţate s-au dat la fund cu tot cu concluzii. Un specialist din cadrul Inspecţiei în Construcţii Botoşani mi-a şoptit că nici nu se va găsi vreun vinovat. Cei de la societatea ARCADA sunt prea puternici ca să li se poată imputa ceva, iar pe seama lucrărilor de la Dealu Mare sunt mulţi cei care „au mâncat cozonac”, firele ducând sus, la Caompanie şi Ministerul Transporturilor.
Luni, noi am trecut iarăşi prin zonă. Dacă până în toamna anului trecut drumul era prăbuşit numai pe un sens (foto arhivă – 2007), acum este pe ambele. Apa de ploaie şi zăpadă de peste iarnă a lucrat eficient. Dacă te afli la faţa locului şi priveşti dezastrul, nu trebuie să fii inginer în construcţii drumuri şi poduri ca să-ţi dai seama unde s-a greşit. Efectiv curba realizată prin supraînălţarea şoselei cu pământul cărat din apropiere a fost proiectată fără ca supraînălţarea să aibă vreun punct de sprijin. Miile de tone de pământ s-au prăbuşit sub propria greutate, pământul a fugit de sub patul şoselei pentru că n-a avut în ce se sprijini. Este la mintea cocoşului că a ridica cu vreo zece metri o şosea folosind pământ tasat, care să nu fie consolidat în părţile laterale cu ziduri de beton, acest munte de pământ se va prăbuşi sub propria greutate, fugind în părţile laterale începând de la bază. Asta s-a şi întâmplat, cum se poate vedea şi din filmuleţul realizat la faţa locului luni, 8 martie 2010.
Marţi am avut o discuţie cu subprefectul Paul Secrieru, care mi-a relatat că „Am participat la o întâlnire cu doamna Tiron, directorul general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale care mi-a spus că în curând va începe lucrările la Dealu Mare. Se va merge pe aceeaşi variantă, adică se va consolida şoseaua în locul prăbuşit”. Să dea Dumnezeu să fie aşa, dar după cum s-au derulat lucrurile până în prezent mai că nu-mi vine a crede.
În tot acest timp maşinile continuă să circule pe varianta veche, care este tot mai greu de parcurs, alunecările de teren fiind la ordinea zilei. Picioarele de beton, turnate la adâncimea de vreo zece metri pentru a consolida terenul să nu mai alunece au ieşit la suprafaţă, pământul curgând la vale pe lângă ele, aşa cum se poate vedea din filmuleţul 2. Dacă nici în această vară nu se rezolvă problema în punctul Deau Mare, sunt toate şansele ca drumul spre Truşeşti, Ştefăneşti, Republica Moldova să fie blocat definitiv. Dar cui i-a pasat vreodată sau îi pasă?! Pe seama acestei lucrări smântâna a fost culeasă.
Ioan Rotundu