Botoşani: Cretinismul religios

Să fiu bine înţeles de la bun început: sunt credincios, cred în Dumnezeu, consider ştiinţa adevărata cale de cunoaştere a lui Dumnezeu iar religia piedica în calea acestei cunoaşteri. Iată de ce ori de câte ori am prilejul încerc să-i ajut pe cititori să facă diferenţă între credinţa adevărată, curată, sinceră şi religia care s-a interpus în calea credinţei deturnând-o în scop de profit material şi financiar.
Dacă la început religia era un îndrumător în credinţă, un deschizător de drumuri spre cunoaşterea lui Dumnezeu, cu timpul această misiune s-a canalizat spre scopuri mirene ce nu mai au nimic comun cu credinţa.
Dintre toate religiile pe care le cunosc am convingerea că cea mai îndepărtată de credinţa în Dumnezeu este religia creştin-ortodoxă. Şi acest lucru are drept cauză slujitorii Bisericii Ortodoxe care au descoperit că întreg mecanismul religios pus la punct cu multă migală vreme de peste o mie de ani le poate aduce fructuoase avantaje personale care să le permită o viaţă de lux.
Iar dintre Bisericile Ortodoxe cea Română pare să deţină supremaţia. Cel puţin de când la cârma Bisericii Ortodoxe Române se află patriarhul Daniel, slujitorii bisericii şi-au orientat eforturile intelectuale şi străduinţa pentru a spori veniturile financiare ale BOR dar şi cele personale.
Sub patriarhul Daniel a luat amploare comerţul cu moaştele unor sfinţi, pentru că nu se poate numi altfel pelerinajele care se organizează pe seama moaştelor şi care se soldează cu saci de bani strânşi de la credulii care au convingerea că ce se află în raclele luxoase, aurite sau argintate şi împodobite cu pietre preţioase şi semipreţioase îi vindecă de boli, le va aduce fericire şi prosperitate. Nici prin cap nu le trece că sunt de fapt păcăliţi, manipulaţi şi că ce fac ei la aceste racle nu are nimic comun cu credinţa în Dumnezeu.
Suntem în plin avânt al turismului ecumenic, a pelerinajelor pe la diferite morminte ale duhovnicilor BOR, adevăraţi credincioşi care au trăit ducând o viaţă ascetică şi în rugăciune către Dumnezeu. La mormântul lui Arsenie Boca sunt cozi kilometrice iar în jurul localităţii Prislop a înflorit un bissnis abil întreţinut de localnici şi aflat în concurenţă cu serviciile turistice oferite de mănăstire. Măicuţe bine instruite adună donaţii substanţiale în bani şi bunuri iar altele stau de veghe la mormânt pentru a recupera şi revalorifica florile care se depun pe pelerini.
Se apropie sărbătoarea Sf. Parascheva iar la Iaşi au început să vină pelerinii. Se vor înghesui din nou la raclă, vor sta zile şi nopţi la coadă, se vor călca pe picioare, îşi vor da ghionţi, vor leşina iar jandarmii şi medicii vor trebui să asigure ordinea şi să acorde primul ajutor în loc să-şi facă datoria acolo unde este nevoie şi pentru care sunt plătiţi. Preoţii vor aduna iarăşi saci cu bani şi vor face mare tam-tam că au împărţit pachete cu alimente, pachete finanţate tot din banii credincioşilor.
Este inexplicabil acest pelerinaj, această psihoză în masă, de vreme ce racla cu moaştele sfintei poate fi vizitată zilnic la biserica Mitropoliei pe tot timpul anului. De când s-a pus la cale acest pelerinaj anual, bine întreţinut de slujbaşii de la Mitropolia Iaşi, nu s-a consemnat nici un miracol, nicio vindecare de boli incurabile, nu s-a produs nicio minune. Dar mecanismul diabolic pus la punct pe seama puterilor miraculoase pe care le-ar avea sfânta atrage mulţimea care nu judecă cu puterea raţiunii pe care le-a dat-o Dumnezeu pentru a înţelege adevăratul rol al credinţei şi a-l deosebi de şarlatania preoţilor.
Chiar în aceste zile avem ne-a venit din Grecia dovada cum slujbaşii BOR pun la cale mistificări de moaşte. Cei trei preoţi prinşi în Grecia că au furat mâna sfântului Haralambie de fapt au ajuns acolo pentru a pune la cale o altă şarlatanie. Ei aveau asupra lor nişte oase din groapa comună a deţinuţilor politici de la închisoarea Aiud cu scopul de a cumpăra o raclă şi a le depune ca apoi să le aducă în România sub pretextul că aparţin nu ştiu cărui sfânt.
Ghinionul lor a fost lăcomia popească care i-a împins să poftească la o mână de sfânt adevărat. Iar sfântul s-a răzbunat pe ei dându-le la iveală şarlatania. Iată cum se fabrică moaşte de sfinţi şi cum sunt prostiţi cei care aşteaptă cu mâinile sub braţe ca moaştele să-i îmbogăţească. Trăim o perioadă în care credinţa decade şi înfloreşte cretinismul religios. Dumnezeu este ignorat pentru a fi adulate moaştele a fel de fel de sfinţi fără a se cunoaşte dacă în raclă este ceea ce susţin preoţii sau sunt falsuri fabricate în scopuri profitabile.
Sunt convins că va trece şi această modă a moaştelor, a pelerinajelor pe la morminte, a turismului ecumenic iar românii se vor întoarce cu faţa spre adevărata credinţă. În această mulţime de preoţi coruptă de fascinaţia bogăţiei materiale şi financiare se află şi preoţi adevăraţi, aşa cum este şi mitropolitul Teofan (foto la Schitul Balş). De la ei trebuie să aşteptăm ca religia ortodoxă să revină la credinţa în Dumnezeu iar preoţii la o viaţă modestă, morală şi să ne fie adevăraţi păstori pe calea credinţei. Părerea mea!