Nevinovăţia lui Conţac a apărut după încarcerarea acestuia (II)

Ca să se poată înţelege mai bine nevinovăţia lui Constantin Conţac voi rezuma parcursul dosarului său penal cu nr. 2824/40/2007 care s-a judecat în primă fază la Tribunalul Braşov.
În acest dosar, Tribunalul Braşov, prin sentinţa penală nr. 118/S/23.08.2011 l-a achitat pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată. La baza sentinţei au stat mai multe expertize tehnice şi contabile care, în ciuda dorinţei procurorului Doru Florian Ţuluş, au fost favorabile lui Conţac.
Imediat ce a fost pronunţată această sentinţă, procurorii DNA au declarat apel. Apelul s-a judecat la Curtea de Apel Braşov. De această dată procurorul de şedinţă a cerut judecătorilor înlăturarea rapoartelor de expertiză, Conţac să fie judecat după faptele de scrise în rechizitoriu. Era evident că judecătorii erau presaţi să revină asupra achitării şi să stabilească o condamnare. În final, Conţac a fost condamnat la închisoare cu suspendare.
Din nou DNA-ul a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti. La această instanţă de judecată procurorii DNA-ului au avut mai mult㠄putere de convingere”, aşa că decizia judecătorilor a fost condamnarea lui Constantin Conţac la 3 ani închisoare cu executare. Ţuluş avea să jubileze că şi-a îndeplinit promisiunea făcută lui Conţac în timpul derulării cercetărilor, acea că-l va băga după gratii chiar şi nevinovat.
Cercetarea penală, care a durat ceva timp, i-a oferit multe surprize lui Conţac. De exemplu, la una din audieri Ţuluş i-a arătat o cameră plină cu dosare. Erau acolo toate actele firmei lui Conţac, de la înfiinţare la zi. I-a spus Ţuluş că este imposibil ca din acele dosare să nu rezulte vreo vinovăţie.
Într-o altă zi, a fost chemat la audieri într-un sediu situat pe malul Dâmboviţei, o clădire albastră. Cel de la capătul firului, care l-a convocat la audieri, i-a spus să vină cu un buchet cu flori şi un telefon performant, care la acea dată costa în jurul a 8 mii lei, 80 milioane lei vechi. Conţac a simţit că este o capcană. Deşi se afla aproape de locul unde trebuia să se prezinte, nu s-a mai prezentat.
Ulterior s-a întâlnit, tot în Bucureşti, cu Mihai Darie, fost ofiţer de Securitate şi, la acea vreme consilier judeţean la Botoşani. Darie i-a spus că bine a făcut că nu s-a prezentat şi mai ales că n-a cumpărat telefonul pentru că probabil i se înscena încercarea de mituire a procurorului, motiv să-l aresteze.
În timp ce la ÎCCJ Conţac a fost condamnat la închisoare şi încarcerat apoi în Penitenciarul Botoşani, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie se derula o altă cercetare penală împotriva sa, a fiului său Liviu şi a altor angajaţi ai firmei Transporturi Auto SA dar şi din cadrul Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani. Cercetarea viza acelaşi fapte pentru care Constantin Conţac şi fiul său Liviu erau deja încarceraţi în Penitenciarul din Botoşani.
Procurorii Diana Corina Stăncele şi Cosmin Adrian Iordache, prin Ordonanţa din 18.12.2012 stabileşte scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor Constantin şi Liviu Conţac şi neînceperea urmăririi penale împotriva celorlalte persoane din dosar aflate în cercetare penală. Conţac primeşte acest document în 20.12.2012. Firesc ar fi fost ca imediat să iniţieze o acţiune de revizuire a deciziei penale prin care a fost condamnat şi să fie pus în libertate de îndată.
N-a fost să fie aşa pentru că magistraţii botoşăneni cu care s-a consultat, cei din Penitenciar, l-au sfătuit să nu ceară revizuirea sentinţei de condamnare pentru că-i va înrăi şi mai tare pe cei de la DNA, mai ales pe procurorul Ţuluş, la acea vreme şeful secţiei II-a penală din DNA Bucureşti, îi vor găsi sau chiar inventa alte vinovăţii şi riscă să stea mai mulţi ani după gratii.
Aşa sfătuit, Conţac a renunţat la a-şi câştiga libertatea răpită abuziv de procurorul Ţuluş şi a depus plângere la CEDO. În acest proces, statul român s-a apărat susţinând că inculpatul Constantin Conţac nu s-a apărat suficient de bine pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Pur şi simplu au inversat un principiu esenţial de drept penal: procurorul trebuie să demonstreze, să probeze vinovăţia şi nu acuzatul să demonstreze că este nevinovat. În urma judecării dosarului său la CEDO, această instanţă a constatat nevinovăţia lui Conţac şi a amendat statul român la daune în sumă de peste 100 mii euro (Va urma)