Pentru a nu rămâne mai prejos, instituţii ale statului îi concurează pe cei doi în demolarea a ceea ce a mai rămas din infrastructura judeţului. Dacă în urmă cu puţin timp am scris despre modul sălbatic în care a fost distrusă calea ferată Dângeni – Săveni, în articolul de faţă voi prezenta un alt act de vandalism tot atât de grav.
În 1896, autorităţile României regale au luat decizia construcţiei căii ferate Dorohoi – Iaşi, pentru a crea drum de transport pentru cerealele şi .alte produse agricole din Ţinutul Dorohoilor, cunoscut şi Ţinutul Ţării de Sus. În curând, la Editura Agata din Botoşani va apărea Monografia economică a judeţului Botoşani realizată de economiştii Băncii Naţionale a României la 1937. N-o să vă vină a crede ce bogăţie agricolă avea judeţul nostru în acele vremuri.
Construită înainte de anul 1900 de către firma germană Krupp, calea ferată Dorohoi – Iaşi a fost utilizată intens până în urmă cu câţiva ani. Prăbuşirea sistemului de căi ferate din România a afectat şi acest segment. Ieri am fost să filmez în comuna Vornicei reportajul pentru emisiunea de pe Tv Somax Botoşani intitulată „Lumea lu’ Rotundu”. Am început filmările din gara Vorniceni. O gară părăsită, aflată în curs de ruinare. Dacă zidurile mai rezistă, se datorează cărămizii speciale din care a fost construită, cărămidă concepută să reziste sute de ani şi nu de joi până mai apoi.
Dacă cu ani în urmă gara avea o activitate febrilă, cu vagoane de marfă trase pe linie secundară la încărcat sau descărcat, acum mastodonţii din beton, cândva magazii încăpătoare, stau pustii. Nimănui nu i-a trecut prin cap ca măcar să le închirieze, chiar şi gratuit, pentru depozitarea cerealelor recoltate de către fermele agricole vegetale din zonă.
Acum gara este o stână fără câini. Geamurile au dispărut, uşile la fel, tencuiala din sala de aşteptare s-a desprins de zid. Nu există paznic sau cineva care să protejeze bunurile care au mai rămas. Cetăţenii din Podeni, de care am întrebat dacă trenul mai opreşte în gară ne-au informat că trece un tren pe zi, dar opreşte în regim de haltă iar călătorii ocazionali primesc bilete în tren, casieria fiind desfiinţată demult.
Botoşaniul a ajuns un judeţ fără stăpân. Munca a mai multor generaţii se ruinează fără ca să-i pese vreunei autorităţi. Preşedintele României, premierul au venit şi au plecat fără să ne sprijine cu ceva. Politicienii locali nu reuşesc să-şi împartă funcţiile şi câştigul realizat pe seama jefuirii banului public. Botoşăneanul de rând umblă ameţit de cap, la propriu şi la figurat şi nu-i mai pasă de nimic. A devenit imun la orice şi nu mai are nici o reacţie. Aceasta-i „Lumea lu’ Rotundu”.
Ioan Rotundu