La lac se ajunge pe o străduţă îngustă ce se desprinde din uliţa principală a satului Cătămărăşti Vale. Am venit spre lac dinspre satul Stânceşti, privind la şanţul de pe marginea drumului creat pentru conducta de gaz care se montează. În satul Cătămărăşti Vale, din cauza acestei lucrări, indicatoarele care îndrumă turistul străin spre lac au fost demontate. Dacă nu eşti familiarizat cu traseul, atunci vei ieşi din sat fără să ştii că ai trecut de străduţa care te duce spre lac.
Înscris pe străduţa aruncată în anonimat prin demontarea indicatoarelor, constaţi că drumul este deplorabil. Asfaltul spart, sfărâmiţat, denivelări de să-ţi sară mortul din sicriu pentru că străduţa taie în două cimitirul din capătul satului. Dacă ai învins aceste furci caudine ale traseului şi ai ajuns la lac, priveliştea este iarăşi dezolantă. Din partea dreaptă a parcării răsare printre copaci şi arbuşti ruinele unei clădiri care îl pun pe turist în dificultate. A ajuns la lac sau la nişte vestigii arheologice contemporane, carte de vizită a incompetenţei autorităţilor locale?
La intrarea pe aleea ce duce spre lac şi care se afundă în pădure cale de câteva sute de metri se află un chioşc din lemn ce-ţi dă impresia că ar fi un spaţiu comercial de unde a-i

Indicatoarele care însoţesc aleea spre lac şi care te anunţau că eşti pe drumul cel bun au fost distruse de triştii cu manifestări de vandali. Aleea este în stare bună până la lac, nu şi căile ă de acces în jurul lacului unde pe anumite porţiuni pământul cărat de ploi de pe versant au acoperit dalele şi eşti nevoit să calci prin noroi pe timp de ploaie.
Într-o margine a lacului s-a amenajat o porţiune betonată pe care urma să se monteze WC-uri ecologice. Nu s-au montat. În schimb, lacul, curăţat de resturile vegetale rămase din toamnă arată foarte bine şi este mai mare dragul să-l admiri stând pe una din băncile care-l înconjoară.
La coborâre, pe aleea principală, am întâlnit un grup masiv de turişti. Am încercat să intru în vorbă cu ei dar n-a deschis gura niciunul. Crezând că sunt turişti străini, am încercat să vorbesc cu ei în limba franceză. Niciun rezultat! Am strâns din umeri şi m-a, îndreptat spre parcare.
Aici, şoferul, care rămase la maşină pentru că-i făcea probleme semnalizarea, mi-a explicat că turiştii sun din Buzău şi şoferul autocarului i-a spus că turiştii sunt membri

Trecând peste manifestările ciudate ale turiştilor buzoieni, membri ai PSD, eu am a-i spune câteva vorbe preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani, social-democratul Costică Macaleţi:
Trezeşte-te omule, ieşi în mijlocul naturii şi intră în contact cu realităţile din teren. Fă ceva cu drumul de acces spre lac, fă ceva cu parcarea, fă ceva cu primăriţa Aneta Gireadă ca să dispară ruinele din zona parcării, fă ceva ca această carte de vizită a judeţului numită Lacul Eminescu să fie pe măsura pretenţiilor noastre istorice şi culturale, trezeşte-i şi pe cei din conducerea culturii botoşănene şi, cu toţii, salvaţi onoarea judeţului care l-a dat ţării şi universalităţii pe Eminescu şi nu ne mai faceţi de râs în faţa lumii.
Lacul Eminescu nu este un loc de pelerinaj doar pentru pomanagii PSD-ului, ca răsplată a votului dat, este locul vizitat de intelectualii ţării şi de mai departe, oameni care gândesc şi se exprimă liber şi care nu s-au lăsat intoxicaţi de propaganda PSD-ului.
Aşa cum arată cum drumul spre lac şi împrejurimile, nici nevestele de şofer n-ar accepta să petreacă o noapte sub clar de lună pe insula din mijlocul lacului, oricât de fine ar fi băuturile şi ţigările aduse de domn Costică pentru a realiza un preludiu ca-n poveşti!