Cum am mai scris, la iniţiativa arhitectului bucureştean Şerban Sturdza în calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei Patrimonio, asociaţie cu ramificaţii internaţionale şi care şi-a propus un generos obiect de activitate, s-a inclus şi reconstituirea casei din Mihăileni a bunicilor muzicianului George Enescu, casă aflată în prag de autodemolare. La această iniţiativă s-a alăturat şi pianista Raluca Ştirbăţ, locuitoare în Viena, ea contribuind cu sume importante de bani.
Lucrările de refacere au început în cursul anului 2015. Ştiam din întâlnirile mele anterioare cu doamna Coca Constantin că imobilul are mari probleme de proprietate pentru că rudele moştenitoare nu s-au înţeles cine să rămână proprietar de drept pentru a se putea ocupa de întreţinere. Doamna Constantin este proprietara a două treimi din casă şi teren, o treime fiind în proprietatea unui anume Botez.
Arhitectul Sturdza a convenit cu Botez să doneze partea sa Asociaţiei Patrimonio iar cu doamna Constantin s-a înţeles să accepte refacerea casei şi transformarea în muzei urmând a fi custodele muzeului.
Iniţial înţelegerea a funcţionat iar arhitectul s-a apucat de treabă. A contactat o echipă de constructori de rin Hilişeu Horia, chipurile pricepută la ridicatul caselor din paiantă, aşa cum era casa Cosmovici, că aşa s-a numit bunicul lui Enescu, preot în mormântat cu soţia şi mama muzicianului, adică fiica lor, în cimitirul din Mihăileni, pe la care n-am apucat să ajung pentru a vedea dacă mormântul tot în paragină se află ca acum un an, doi şi
şi mai mulţi în urmăAnul trecut se ridicase deja pereţii şi se lucra la acoperiş. Anul acesta, în primăvară, când am trecut iarăşi, pereţii erau daţi cu al doilea strat de lut şi se lucra la podit plafonul şi pe jos. Echipa era în curtea casei iar unul dintre muncitori, ce părea a fi şeful, m-a asigurat că până în toamnă casa va fi dată la cheie.
Sâmbătă am constatat cu totul altceva. De la doamna Coca Constantin, care este proprietara pe o bucată de casă şi vecină am aflat lucruri nu tocmai plăcute. Arhitectul Şerban Sturdza i-a declarat că a cheltuit până acum, cu refacerea casei, peste 30 mii de euro şi că i-a plătit pe muncitori în avans. Muncitorii susţin că n-au fost plătiţi, motiv pentru care au abandonat lucrarea încă de la începutul verii. Cred că este important de ştiut că echipa de muncitori este formată din sectanţi, antialcool, buni de muncă dar nu lucrează decât cu banul pus în palmă.
Din păcate, lucrările de refacere a casei efectuate până în prezent au o serie de disfuncţionalităţi care ar putea afecta grav pe viitor ce s-a construit. Pereţii casei fiind din paiantă, împletitura de furci nu s-a făcut din crengi de stejar ci din mlădiţe supuse putrezirii. Deja peretele din spatele casei (foto 2) este umed la bază ci şu miros de putregai, semn că mlădiţele din lut au început a putrezi. Streaşina din spatele casei a fost subdimensionată faţă de cea originală aşa că ploaia bate direct pe pereţi, ceea ce la o casă din paiantă este periculos pentru rezistenţă.
Tot în spetele casei s-a săpat cu buldozerul în panta grădinii şi s-a creat o aşezătură pe care se adună apa de ploaie. Podeaua casei, iarăşi o ciudăţenie, este sub nivelul aşezăturii, aşa că apa de la ploaie va pătrunde toată în casă.
Nici partea din faţă a casei n-a fost corect reconstruită. Pe lângă faptul că s-a redus din adâncimea streşinii, apa de
ploaie pătrunde prin acoperiş şi scândurile plafonului şi se aducă în ceea ce ar trebui să fier viitorul ceardac. Casa a avut ceardac din jur împrejur. Meseriaşii au început refacerea ceardacului dar au bătut scândurile de podea în stratul de lut, folosind şi cuie mici. Toate scândurile viitorului ceardac s-au desprinse (foto 3) acum şi putrezesc la apa de ploaie, afectând şi temelia casei.
Sunt multe semne de întrebare la modul în care s-a gândit refacerea casei, mai ales dacă avem în vedere că iniţiatorul este un arhitect de prestigiu şi cu experienţă în domeniu.
Să trecem şi la regimul juridic al casei. Cum spuneam, Botez şi-a donat partea de casă Asociaţiei Patrimonio. Doamna Coca Constantin încă este proprietară. Ea a avut mai mult discuţii cu arhitectul de a clarifica situaţia juridică dar nu s-a finalizat nimic. Constantin a depus actele de moştenire la Cadastru pentru a-şi intabula partea de casă, Arhitectul, de unde, de neunde, a depus la dosar un bilet, cică scris de George Enescu, din care rezulta că imobilul a fost donat unei rude şi nu lăsat moştenire. În baza acestui bilet, cei de la Cadastru a refuzat intabularea cerută de Constantin.
Brusc, arhitectul a încunoştinţat-o pe Constantin că i-a intabulat el partea de casă şi acum poate să-i vândă. Dar Constantin l-a întrebat cum de a reuşit intabularea de vreme ce ea n-a semnat nici un act, aşa că i-a cerut documentele în original să vadă şi ea cum şi cine i-a intabulat casa. În acest punct discuţiile s-au blocat pentru că arhitectul nu i-a predat nici un document din care să reiasă că ea este proprietară. Sturdza i-a oferit doamnei Constantin pe partea ei de casă suma de 5 mii de euro. Constantin cere 10 mii, susţinând că imobilul pe lângă valoarea memorială şi istorică este înconjurat de o suprafaţă mare de teren.
Cert este că la casa din Mihăileni a bunicilor lui Enescu nu se mai lucrează iar ce s-a lucrat se degradează.
Ioan Rotundu
