Fără doar şi poate că pe seama lor fură toată lumea, de la beneficiar la executant şi până la funcţionarii din cadrul Programului SAPARD, de care depinde în totalitate aprobarea finanţării proiectului. Deşi nimeni nu recunoaşte oficial, se afirmă că în jurul a 20% din valoarea unui astfel de proiect ia calea comisioanelor şi a furtişagurilor mai mărunte.
Că este aşa, se poate dovedi cu calitatea proastă a lucrărilor executate, fără ca cineva să fie tras la răspundere. Despre drumuri prost executate noi am tot scris, dar nu s-a declanşat nici o anchetă serioasă. Firma Codin a executat în subantrepriză drumul de la Prisacani la Odaia Veche, inclusiv un pod în satul Prisacani, peste Miletin, totul în bătaie de joc. Podul a fost mişcat de ape, asfaltul drumului s-a spart în bucăţi, pentru că pregătirea stratului de rezistenţă s-a făcut din pământ şi nu conform documentaţiei tehnice. Firma gălăţeană Arcada a executat, tot în bătaie de joc, drumul de la Sarata Mihălăşeni la Borolea – Hăneşti. S-a furat în draci. Poliţia a deschis o anchetă, dar nu s-a mai finalizat nici astăzi.
Şirul exemplelor poate continua, dar să ne oprim asupra lucrării de la Suliţa. Unul din drumurile săteşti reabilitate porneşte din centrul satului Dracşani spre Draxini. Alaltăieri noi am fost la faţa locului, iar Florea Ţurcanu, fost viceprimar al comunei Suliţa în perioada 1996 – 2000, s-a arătat foarte revoltat de bătaia de joc în care se execută lucrarea. Pe lungimea de doi kilometri, pe care am parcurs-o cu piciorul, s-a putut observa taluzări cu pământ, executări de şanţuri betonate pe partea de drum pe unde nu curge apa, pregătirea patului pentru asfaltare cu pietriş ce conţine o cotă ridicată de nămol, neconsolidarea drumului în curbele cu risc de alunecare către iazul Dracşani, aflat în apropiere, lipsa şanţurilor pe

Curios, dar la vederea noastră, puţinii muncitori care lucrau au dispărut subit. N-am înţeles de ce s-au ascuns, iar relaţii n-am putut obţine de la nimeni, nici un şef, cât de mic, nefiind prezent la punctul de lucru.Ca să observi toate aceste inconveniente în execuţie, nu trebuie să fii specialist în domeniu, trebuie să fii înzestrat cu simţul omului gospodar.
După ce s-a fotografiat ce-am crezut noi că va fi dovada ulterioară a celor văzute, ne-am deplasat la primăria Suliţa, pentru a sta de vorbă cu primarul Costinel Ciubotaru. Primarul s-a disculpat repede, susţinând că drumul este în plină execuţie şi că observaţiile noastre vor fi remediate, până a se trece la turnat stratul de asfalt. Întrebat de firma care execută lucrarea, primarul Ciubotaru ne-a indicat societatea Tehnic Asist SRL Botoşani. Cum despre această societate noi n-am mai auzit şi nici nu am întâlnit prin judeţ alte lucrări executate, ne-am interesat cum a câştigat licitaţia. „Întrebaţi-i pe cei de la SAPARD Iaşi. Ei organizează licitaţia şi stabilesc câştigătorul” – ne-a explicat primarul.
Nedumeriţi am rămas şi asupra desemnării dirigintelui de şantier în persoana lui Vasile Dorneanu. La dosar am găsit două autorizaţii emise de Inspecţia în Construcţii Botoşani, prin care Dorneanu era abilitat să îndeplinească funcţia de diriginte de şantier. Pe cea din 11 august 2003 era menţionată calificarea de inginer, pe alta, mai proaspătă, din 1 noiembrie 2005, se specifica că este subinginer. N-am reuşit să stabilim dacă-i inginer sau subinginer, dar pe acest Dorneanu noi l-am găsit diriginte de şantier şi la alte lucrări prost executate. Oricum, el fiind plătit de beneficiar, adică de primărie, primarul Ciubotaru ar fi trebui să ştie despre el şi cât lapte a băut de la maică-sa. Cu greu am reuşit să înţelegem că de fapt

Am fost sfătuiţi de cineva din domeniul construcţiilor să nu încercăm să intrăm în tainele desemnării diriginţilor de şantier, pentru că aici este o mafie întreagă şi se întârt miliarde de lei vechi. Sunt inspectori în construcţii care, de pe urma dirigenţiei de şantiere, încasează anual şi un miliard de lei vechi. Asupra acestui subiect vom reveni.
Pentru că primarul Ciubotaru n-a fot convingător cu privire la deficienţele ce noi i le-am pus pe masă, ne-am deplasat, în cursul zilei de ieri, şi la executant. Sediul societăţii Tehnic Asist SRL este în Cătămărăşti Deal. Patronul este inginerul Mirel Vlas, un tânăr pe la vreo 35 de ani, prezentabil, manierat şi subtil în dialog. El a respins toate observaţiile noastre, susţinând că nu face decât să respecte prevederile tehnice din proiect. A mai susţinut că taluzările cu pământ sunt legale, ele fiind prevăzute în documentaţia tehnică. Cum se va turna stratul de asfalt peste taluzările de pământ, rămâne la imaginaţia fiecăruia dintre noi.
Cu delicateţe, directorul patron ne-a atras atenţia că, el, neavând experienţă şi pregătire jurnalistică, nu-şi poate da cu părerea despre presă. Adică, noi, jurnaliştii, neavând diplomă de inginer în construcţia drumurilor, să nu ne mai băgăm nasul unde nu ne fierbe oala.
Întrucât lucrarea este în curs de execuţie, lăsăm de la noi şi aşteptăm sorocul de a fi recepţionată. Atunci vom fi din nou prezenţi, aşa cum am mai procedat şi în alte situaţii, când adevărul a fost de partea noastră şi furtişagurile de partea cealaltă a baricadei.
Iar pentru că în curtea societăţii am observat că se ridică o clădire impozantă, l-am întrebat pe patronul Vlas care-i rostul acesteia. Mi s-a spus că va fi o pensiune, cu zece camere de dormit, sală de restaurant, sală de conferinţe iar finanţarea se face tot printr-un Program SAPARD, valoarea investiţiei fiind de 367 mii euro. După cum se poate constata, SAPARD-ul şi-a revărsat sacul cu arginţi pe drumurile judeţului şi pensiunea de pe urma cărora patronul Mirel Vlas adună bogăţii şi prosperitate. E bine, că un judeţ nu poate fi bogat cu oameni săraci, dar să fie bogăţia obţinută pe căi oneste, că de cinste fiecare dintre noi ducem lipsă într-o proporţie mai mică sau mai mare. (Ioan Rotundu)