Capra vecinului n-a vrut să moară!

Stă-n firea noastră să ne reclamăm vecinii sau cunoscuţii, numai să avem satisfacţia că le-am produs un rău. Iar această însuşire, deloc mândră pentru naţiunea română, se manifestă oriunde în lume se află mai mult de un român. În urmă cu vreo săptămână, a sunat la redacţia noastră un botoşănean aflat la muncă în străinătate. Unul dintre colegii săi ne suferinţă printre străini, tot botoşănean, s-a lăudat că a dat o mie de euro celor de la Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război – Filiala Botoşani şi a obţinut pentru tatăl său, care n-a făcut o zi de armată sau de font, pensie de veteran de război.
Nu ştiu ce anume l-a determinat pe cel care a sunat la redacţie să reclame, extrem de revoltat, cele povestite de către colegul său de muncă, dar trecând peste orice aparenţă de răutate, noi am investigat cazul pentru a afla realitatea. Mai ales că cel care a reclamat ne-a furnizat informaţii extrem de clare: este vorba despre Titus Călinescu, str. Manoleşti Deal, nr. 16, dictându-ne şi numărul de telefon de la domiciliu.
Înarmaţi cu aceste informaţii, i-am contactat pe vei din conducerea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război (ANVR) – Filiala Botoşani, cei acuzaţi dar şi singurii în măsură să ne ofere informaţiile clarificatoare.
Secretarul ANVR, col. rez. Gheorghe Jalbă (foto 1) s-a arătat de la bun început deschis dialogului, prezentându-ne în detalii dosarul referitor la Titus Călinescu. Chiar şi preşedintele Asociaţiei, col.rez. Gheorghe Prăjinaru (foto 2) s-a oferit să ne ajute în a descâlci iţele. Aşa am aflat că Titus Călinescu, născut la 28 august 1925, a devenit beneficiarul unei indemnizaţii de veteran de război începând cu data de 27 aprilie 2005, când dosarul său a fost aprobat de către UM02585”V” Bucureşti.
Mi s-a părut anormal ca un tânăr de numai 16 ani la data izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial să fie declarat veteran de război. Aşa că am solicitat explicaţii suplimentare şi temeiurile legale care au stat la baza acceptării dosarului său la plata indemnizaţiei de veteran.
Pensia de veteran de război a fost instituită prin Legea 322/1943, promulgată prin Decret Regal şi viza veteranii, invalizii şi văduvele de război. Această lege a fost modificată şi completată prin Legea nr. 44/1994, fiind extinsă cu drepturi de pensie sau indemnizaţie şi pentru cei care „au acţionat în zona zona de operaţiuni ori s-au aflat în unităţi sau formaţiuni constituite şi au acţionat în timpul războiului, în perioadele arătate în Nomenclatorul Marelui Stat Major” (art. 1 lit. e din lege).
ANVR, prin precizările transmise Filialei Botoşani, înreg. sub nr. 411/21.06.2004, clarifică următoarele aspecte: „În conformitate cu prevederile Legii 322/1943, tinerii care aveau vârsta de 17 ani erau obligaţi să presteze muncă de război 60 zile pe an, ulterior n90 de zile pe an. În consecinţă, reconstituirea se poate efectua numai pentru solicitanţii născuţi mai devreme de 31 august 1927, care, în perioada operativităţii subinspectoratelor de pregătire premilitară (în general 15.04. – 23.08.1944 sau 23.08. – 31.08.1944) aveau împlinită vârsta de 17 ani”.
Aşadar, fiind născut în 1925, Titus Călinescu îndeplinea condiţia de a se încadra în a primi indemnizaţie de veteran. El a făcut parte din Subinspectoratul de Pregătire Premilitară Botoşani în perioada 21.04 – 23.08.1944, fapt atestat şi de martorii Dumitru Dănilă şi Mihai Popovici, la rându-le beneficiari de aceeaşi indemnizaţie. Mai mult, pentru munca prestată, Titus Călinescu a fost decorat cu brevet „Crucea comemorativă a celui de Al Doilea Război Mondial 1941- 12944”).
Aşadar, tânărul de atunci şi vârstnicul de 84 de ani de acum, beneficiază de indemnizaţie de veteran de război în condiţii perfect legale. Mai rămâne problema acelei o mie de euro pe care, susţine reclamantul din străinătate, fiul său ar fi dat-o pentru a i se întocmi dosarul. Indemnizaţia lunară primită de Titus Călinescu este în sumă de 250 lei (92 lei indemnizaţie, 10 lei spor de front – a muncit în favoarea frontului, de unde şi decoraţia primit㠖 148 lei rentă reprezentând 50% din solda de sublocotenent, rentă cuvenită tot în baza decoraţiei primite). Având în vedere cuantumul indemnizaţiei lunare şi vârsta înaintată a beneficiarului, nu prea s-ar justifica mita de o mie de euro. Dar cum cei care i-au întocmit dosarul acum patru ani sunt oale şi ulcele (Dumnezeu să-i odihnească!), prinde orbul scoate-i ochii.
Cert este că în întocmirea dosarului nu s-a produs nici o ilegalitate iar Titus Călinescu primeşte indemnizaţia de veteran de război în condiţii perfect legale, deşi n-a avut ocazia, ca toţi cei de vârsta sa, să-i vâjâie gloanţele pe la ureche şi să vadă moartea cu ochii. De această dată capra vecinului n-a voit să moară, aşa cum şi-ar fi dorit cel cu reclamaţia. (Ioan Rotundu)