Apar primele semne de întrebare
Proiectul tehnic a fost realizat de către societatea „ABA IMPEX” SRL Botoşani, tot ea stabilind şi detaliile de execuţie. După ce s-a întocmit caietul de sarcini, s-a declanşat derularea procedurii de licitaţie pentru execuţia lucrărilor. A fost înfiinţată şi o Unitate de Monitorizare Locală (Carmen Hriţac, Lăcrămioara Buraga, Gheorghe Bălosu, Vasile Edu) care să răspundă de derularea investiţiei. S-a organizat şi licitaţia. Unul dintre cei care s-a interesat de la bun început de derularea investiţiei a fost Liviu Edu, patronul unui bar din satul Sarata. Iată ce ne-a relatat acesta: „Am fost de faţă când s-a desfăşurat licitaţia, dar nici acum nu ştiu cine este executantul. De la Primăria Mihălăşeni sunt refuzat să mi se ofere informaţii privitoare la modernizarea acestui drum”. Pentru că investiţia se apropie de finalizare, văzând că neregulile sunt tot mai multe şi mai grave, Liviu Edu 
Edu a pornit-o pe drumul reclamaţiilor. A luat-o apostoleşte, începând cu Prefectura Botoşani, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Guvernul şi Preşedinţia României. Răspunsurile primite au fost formale, birocratice chiar. Cei care citesc aceste răspunsuri vor rămâne surprinşi de indiferenţa autorităţilor statului faţă de sesizările privind cheltuirea ineficientă a unor fonduri destinate dezvoltării rurale, ca să nu spun de indiferenţa manifestată faţă de furturile pe faţă din aceste fonduri.
La faţa locului
Văzând indiferenţa autorităţilor, Liviu Edu şi-a îndreptat atenţia către mijloacele media. În naivitatea sa a crezut că televiziunile naţionale vor năvăli cu camerele de filmat pe un insignifiant drum judeţean dintr-o regiune săracă din Nordul Moldovei. N-a dat nimeni curs invitaţiilor sale, „…nici măcar Antena 1” cum s-a exprimat el dezamăgit. A revenit cu picioarele pe pământ şi s-a adresat mediei botoşănene. Nu l-a băgat nimeni în seamă. La noi a ajuns printr-o întâmplare. Fiind cunoscut în redacţie în urma unor anchete mai vechi derulate de noi, prin care Liviu Edu era implicat în nişte afaceri nu tocmai cuşere, ne-am cam gândit câteva zile dacă să acordăm atenţie s-au nu invitaţiei sale. Apetitul deplasării noastre la Mihălăşeni ni l-a deschis prefectul Cristian Roman, care, într-o discuţie cu subsemnatul, a declarat că s-a deplasat la primăria Mihălăşeni cu puţin timp în urmă „…dar i-am găsit pe toţi beţi. N-am avut cu cine sta de vorbă. Cred că este primăria cea mai rea din judeţ”.
A doua zi eram în comuna Mihălăşeni. La primărie, deşi era cam ora 12.00, în afară de-o femeie beată, de la care n-am putut afla dacă este funcţionara instituţiei sau o cetăţeancă din comună venită spre a-şi rezolva oarece probleme, n-am găsit pe nimeni din conducere sau pe vreun alt funcţionar. Ne-am 
Ne-am dus spre Sarata, urmând ca la întoarcere să ne încercăm din nou norocul. La Sarata ne-a aşteptat Liviu Edu, care ne-a însoţit de-a lungul drumului despre care se spune că a fost modernizat şi urmează a fi efectuată recepţia.
Drumarii au fost prinşi asupra faptului
Dacă de la Mihălăşeni la Sarata, drumul a fost bine lucrat, adică s-a pus un strat de macadam acoperit cu piatră spartă şi apoi cu balast şi nisip, bombat la mijloc, ca apa să se poată scurge în canale, de la Sarata încolo se poate vedea bătaia de joc. Chiar la intrarea în sat s-a executat un pod, a cărui tuburi au un diametru de vreo 80 cm. Apa ce va trece prin acest tub, curge pe şanţ spre un alt podeţ, a cărui tub, din azbociment, deci de slabă rezistenţă va trebui s-o preia. Numai că diametrul tubului de la acest podeţ este în jumătate faţă de cel din deal. Debitul apei nu poate fi preluat de acesta din urmă, iar apa ajunge în curţile şi grădinile oamenilor din preajmă. Aşa a gândit executantul să-şi facă meseria. Apoi, de la acest podeţ, drumul este acoperit numai cu piatră spartă de calcar, adusă de la cariera de peste deal, de la Prut, din zona Ripiceni, fără a se mai pune stratul de balast cu nisip. Bucăţi mari de piatră stau stavilă de-a lungul drumului. Caii îşi rănesc picioarele în ele, roţile faetoanelor le trec cu greu iar şoferii de autoturisme înjură cu spor. Fără nici o raţiune, podeţele de la ieşirea din curtea oamenilor sunt construite subdimensionat sau neperpendiculare pe poarta ogrăzii gospodarului. Mai mult, la unul din drumurile laterale, podeţul de acces în drumul judeţean s-a construit lateral, 
lateral, fără nici o logică. La faţa locului am dat peste o echipă de vreo cinci muncitori, care, în dorul leii, recuperau pietrele mai mari, aruncate de roţile faetoanelor sau maşinilor în şanţurile neprotejate cu dale, şi le reaşezau în mijlocul drumului. Am încercat să aflu de la ei a cărei societăţi sunt angajaţi, dacă aparţin executantului şi cum se numeşte acesta. S-au arătat a fi recalcitranţi şi chiar dispuşi să recurgă la violenţă. Iniţial nu pricepeam de ce au o astfel de reacţie, pentru că nu a lor era vina pentru executarea necorespunzătoare a lucrării. M-am lămurit când, un cetăţean cu faetonul, trecând prin zonă şi aflând că sunt de la presă, şi-a dat drumul la un potop de înjurături la adresa constructorului, dar mai ales a muncitorilor de faţă. „Domnule, mi-au cerut o gâscă ca să-mi refacă podeţul din faţa casei. Dacă nu le-am dat, şi-au bătut joc de mine. N-au mişcat lopata până ce n-au primit o găină, raţă sau gâscă, de parcă erau angajaţii noştri cu ziua” – şi-a descărcat năduful Vasile Paşalău. Pentru că n-au primit gâsca, drumarii au aranjat canalul în aşa fel că, de acum înainte, apa din drum şi din şanţ va intra în curtea sa. În apropierea de Caraiman, drumul s-a îngustat vizibil, nermaiavând lăţimea cuvenită. Pe alte porţiuni, piatra pusă este doar de decor, la primele ploi urmând a fi spălată sau cărată de ape în şanţ. Interesant este că, piatra fiind de calcar, când plouă ea se transformă în var, drumul primind culoarea laptelui. Defecţiunile de execuţie sunt multe şi nu le putem insera pe toate, materialul de faţă fiind un reportaj şi nu un proces verbal de recepţie a lucrării.
(Va urma)
Ioan Rotundu
