Încurcate-s căile chioşcarilor!

Apropiata intrare în Uniunea Europeană nu i-a iertat nici pe chioşcari. Dihonia a intrat şi printre ei. Cu ajutorul unor funcţionari ai primăriei, cu sprijinul unor consilieri locali, cu interesele celor de la Urban Serv, dihonia i-a împărţit pe chioşcari în două tabere: privilegiaţii şi oropsiţii. Să începem cu oropsiţii. Aflaţi în perimetrul pieţelor, fie cea centrală, a Viilor sau Griviţa, chioşcarii vânzători de pâine au de depăşit grele dificultăţi. La cererea Autorităţii de Sănătate Publică, societatea administratoare a pieţelor, Urban Serv-ul, a somat proprietarii chioşcurilor de pâine să se racordeze la reţeaua de apă curentă, să asigure vestiar pentru vânzători, racord la energie electrică şi grup sanitar. Una peste alta, investiţia depăşeşte frumuşel suta de milioane de lei vechi. Socotind câştigul de pe urma vânzării pâinii, mai rentabil este desfiinţarea chioşcului. Sau, varianta cea mai uzitată pe la noi, creşterea preţului pâinii cu valoarea cheltuielilor angajate. În ce-i priveşte pe chioşcarii străzilor, existenţa lor pare a fi mai uşoară şi mai profitabilă. Cică, vânzând produse ambalate şi preambalate, pe care nu pun mâna direct, nu este nevoie de vestiar, grup sanitar sau apă curentă. Normal ar fi fost ca, odată cu intrarea în UE, chioşcurile stradale să-şi fi semnat sfârşitul existenţei. Dimpotrivă, parcă se înmulţesc şi mai mult iar programul lor tinde să devină non-stop. Curios este şi faptul că nimeni din primărie nu se simte deranjat de aceşti mici monştri stradali, iar acei consilieri municipali foarte vehemenţi cu chioşcurile de pâine din pieţe, se arată foarte îngăduitori cu stradalii. De ce oare? Ştiu ei de ce. Un exemplu îl poate constitui afacerile extrem de prospere ale inventivului Mihai Gregorian. Pe motiv că vrea să amenajeze o staţie de maxi-taxi, lângă poşta nouă de pe Primăverii, acesta a făcut demersurile necesare pentru a se bucura de aprobarea consilierilor municipali. Cererea i-a fost aprobată fără prea multe întrebări. Iar din aprobarea dată, n-a ieşit staţie de maxi-taxi, ci o frumuseţe de magazin alimentar înconjurat de multe dulapuri frigorifice. Acum, Gregorian vrea aprobare şi pe partea cealaltă de stradă. A ochit şi acolo un spaţiu pretabil pentru staţie de maxi-taxi, care, prin montaj, va ieşi tot magazin alimentar, precum bicicletele de la Tohan, care oricum s-ar fi montat, tot mitralieră ieşeau în final. Am informaţii că demersurile sale sunt pe drumul cel bun, consilierii urmând a-i aproba cererea fără vreo suspiciune, semn că au de-a face cu o veche cunoştinţă. Fostul consilier municipal Simion (legislatura 2000 – 2004), inginer geolog de profesie, a simţit că se poate pricopsi uşor de pe urma unui chioşc. A găsit şi vadul. Colţul străzii Octav Onicescu, născut din intersecţia cu Calea Naţională. Numai că vadul era ocupat de către familia Chiorăscu, ce locuieşte în blocul din spatele chioşcului. A încercat consilierul s-o îngrădească în afacere, pentru a-şi face loc. Cu tot sprijinul primarului de atunci, Florin Egner, consilierul n-a reuşit în demersul său. Simion nu ştia că proprietara chioşcului avea deja relaţiile cimentuite în interiorul primăriei. Încăpăţinat, geologul şi-a montat chioşcul alături. A funcţionat o perioadă, cu pierderi semnificative, dar i-a reuşit finalul. Bucuroasă să scape de ghimpele din coastă, Chiorăscu i-a cumpărat lui Simion chioşcul. Cu ce sumă? Nu mai contează. Ne întoarcem din nou în zona Primăverii. Prof. Mircea Dănuţă are în poartă un chioşc ce aparţine poliţistului Zaborilă. Cu program non-stop, chioşcul are vad bun la vreme de noapte. Se zice că aici sunt la mare căutare băuturile lui Tonino. Totul se petrece în întunericul nopţii, adică la negru şi fără accize. Comisarii financiari, cum ajung prin zonă, brusc, prind albeaţă pe ochi şi nu văd nimic. Nici n-ar avea cum să vadă ceva, cu Tonino nu-i de glumit. Se zice că mai toate chioşcurile stradale vând băuturi alcoolice neaccizate. Vânzând astfel de băuturi, automat, patronii acestora se află sub protecţia producătorilor de alcool la negru. Iar producătorii de alcool la negru lucrează sub protecţia Fiscului, lucru pe care l-a recunoscut, cu jumătate de gură şi cu puţină precizie în exprimare chiar Sorescu, directorul Finanţelor. Aşadar, intrarea Botoşanilor în UE nu se face chiar nebăgată în seamă. Mai mult, aş îndrăzni să afirm că cei din UE ar avea câte ceva de învăţat de pe la noi, că botoşănenii nu-s ca bucureştenii lui Vanghele „hoţi proşti!” (Ioan Rotundu)