La eveniment au fost invitaţi să participe şi sătenii, ţăranii din satul Şoldăneşti, un sătuc de vreo 100 de case situat într-o margine a codrilor Cozancei. Casele satului sunt modeste, viaţa ţăranilor de aici destul de grea, făcută şi mai grea de către primarul Eugen Ciobanu care pur şi simplu le-a furat imaşul unde-şi pasc animalele pentru a-l da pe mâna unor profitori.
Ţăranii s-au răzbunat pe Ciobanu şi nu l-au mai votat iar noul primar Stelian Maxim încă nu şi-a intrat în pâine, aşa că doar alină durerile sătenilor cu vorba şi nu se ştie dacă o va face şi cu fapta mai târziu.
Pe lângă săteni au fost invitaţi şi noii consilieri locali aleşi dar şi prieteni ai familiei Bucşinescu din Botoşani şi chiar câţiva lideri de seamă ai PNL, printre care Ioan Diaconu şi Cristian Achiţei.
Doi preoţi au oficiat slujba de sfinţire în salonul de primirea oaspeţi, cele câteva zeci de ţărani prezente făcând semicerc în jurul mesei pe care preoţii îşi înşirară cele necesare slujbei. I-am privit atent pe ţărani pentru că voiam să le citesc gândurile ascunse, dacă gestul lor de a-şi face cruce şi mimica plină de smerenie sunt manifestări sincere sau doar îşi fac datoria de a respecta cerinţele unui ritual.
Am observat la
la câţiva ţărani vârstnici dar şi bătrânele acel zâmbet ironic, pieziş, viclean şi pizmaş manifestat atunci când dispreţuieşti ceea ce vezi. Mai târziu, când pe mese s-au pus bucatele şi cănile cu vin iar limbile ţăranilor s-au dezlegat, am auzit şi voci care prin cuvintele rostite nu-l prea venerau pe boier, nevestele ţistuindu-şi bărbaţii cu mintea aburită de vin şi spuneau ce gândeau. Stă în firea ţăranului român să-l pizmuiască pe cel bogat, scriitori noştri clasici surprinzând în scrierile lor extraordinar de plastic aceste manifestări. Marin Preda, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Nicolae Filimon fiind doar câţiva mari scriitori care s-au arătat tentaţi atraşi să zugrăvească în cuvinte inventivitatea ţăranului de a-şi exprima pizma pe vecinul avut, având drept hrană spirituală, mângâiere sufletească păgubosul nostru principiu de viaţă să moară capra vecinului.
I-am privit şi pe consilierii care au acceptat invitaţia şi nici feţele lor nu exprimau o satisfacţie deplină că boierul i-a băgat în seamă invitându-i la un eveniment privat cu o semnificaţie care să readucă în cotidian vechile obiceiuri boiereşti de a organiza câte o sărbătoare la care ţăranii să se simtă bine şi să mai uite de greutăţile vieţii.
Am ţinut să surprind aceste trăsături specifice vieţii rurale pentru că ele nu şi-au pierdut din intensitate , dimpotrivă aş spune, perioada comunistă i-a înrăit şi mai mult pe ţărani, i-a încrâncenat ideologia roşie să-i urască pe chiaburii din vremurile tinereţii părinţilor şi si-i dispreţuiască pe avuţii
regimului comunist, insuflându-se falsa percepţie că averea dobândită este de fapt rezultatul hoţiilor din averea întregii obşti colectivizate. Am trăit la sat perioada copilăriei când cei care muncind de dimineaţă până seara cu întreaga familie ridicat câte o casă cu mai mult de două camere şi o acopereau cu tablă, văruind pereţii în culori vii şi nu de un albastru şters pe care-l dădea chindrusul sau anilina pusă în var, erau consideraţi chiaburi şi priviţi cu ochi răi, nicidecum oameni harnici şi gospodari.
Ei, bine, duminică la conacul boieresc de la Şoldăneşti i-am regăsit pe ţăranii din copilăria mea, acei pizmaşi şi vicleni care-şi ascundeau frustrările urând boierului sănătate şi prosperitate dar gândind exact invers.
Mai nou, cei mulţumiţi cu puţin, obişnuiţi cu sărăcia, îi hulesc pe cei avuţi pe motiv că s-au îmbogăţit furând. Dacă-i întrebi pe cine au furat, nu prea îţi pot explica şi îţi răspund cu întrebarea nedesluşită Dar de unde au?.
Poate că participând la un astfel de eveniment pentru a doua oară în viaţă, după cel de acum câţiva ani buni când boierul Radu Miclescu a sfinţit conacul de la Călineşti Bucecea, să fi descris atmosfera sărbătorească şi să laud meritul bucătarilor de ocazie care au gătit sarmale, fasole cu cârnaţ şi gulaş după reţete tradiţionale. Dar las toate acestea să le descopere cititorul sâmbătă, când va putea viziona la Lumea lu Rotundu reportajul televizat intitulat Sfinţire de conac boieresc.
Asa cum se statea la coada la paine, se sta la coada la DNA astazi. E o regie frumoasa
