Viaţa postdecembristă a comunităţii dărăbănene n-a fost şi nu este deloc fericită. Dar viaţa ultimilor patru ani, de când oraşul se află sub zodia primarului liberal Gheorghe Burlacu, a devenit un chin. Oraşul s-a prăbuşit economic, viaţa socială a devenit aproape imposibilă iar sărăcia, precum cancerul, a pătruns peste tot.
Oraşul Darabani n-a fost aşa sărac de când există el ca localitate atestată istoric, crede Haha, fost director al Filialei BCR din oraş vreme de 14 ani.
Înainte de 1989 oraşul ducea o viaţă prosperă. Cooperaţia meşteşugărească şi cea de consum aveau în oraş mai multe ateliere de prelucrarea lemnului, a lânii, de împletit nuiele. Mobila de Darabani şi împletiturile de nuiele erau extrem de căutate în Belgia şi Olanda, ţări în care trăiau evrei plecaţi din târgul Darabanilor la instalarea în România a regimului comunist.
Secţia de covoare lână din Darabani, condusă de Valeria Moga, tnu făcea faţă cererilor de pe piaţa ţărilor occidentale. Mai funcţionau o puzderie de secţii de tricotaje care produceau pulovere în modele mult apreciate pe piaţa exterioară judeţului nostru. Până şi plapomele de Darabani erau căutate pentru faptul că erau umplute cu lână şi erau cusute în modele florale pe placul gospodinelor.
Cooperaţia de consum mai deţinea un restaurant cu hotel, un laborator de carmangerie şi unul de cofetărie şi controla comerţul cu amănuntul şi de alimentaţie publică din întreg oraşul.
Regimul comunist a decis să ridice aici o Filatură care a creat peste o mie locuri de muncă, ceea ce a dat oraşului o nouă faţă, veniturile locuitorilor crescând substanţial iar viaţa devenise de o prosperitate nemaiîntâlnită.
După decembrie 1q989, încet dar sigur, întreg oraşul a fost cuprins de un regres economic accelerat. Secţiile de producţie ale meşteşugarilor şi cooperaţiei de consum nu s-au putut adapta concurenţei pe piaţa unei economii libere şi au trebuit să-şi închidă porţile.
Încăpută la judeţ pe mâinile unui nepriceput ca economistul Constantin Amironesei, cooperaţia de consum s-a prăbuşit în ansamblul ei iar unităţile sale de producţie, prestări servicii, comerciale şi de achiziţii au capitulat în faţa concurenţei private.
Nici Filatura n-a rezistat concurenţei şi şi-a închis porţile. Tot acest dezastru economic s-a produs la Darabani sub zodia primarului Râznbic, adică între anii 1992 n- 1996.
În mandatul primarului social-democrat Cornel Aroţoaie, adică între anii 2000 – 2008, viaţa economică s-a revigorat un pic. Inginerul Aroşoaie a încurajat agenţii privaţi să înfiinţeze secţii de producţie. Aşa au apărut secţii de prelucrarea laptelui (Teişanu), laboratoare de car5mangerie (Ţâmpău, Strugaru şi Zaharia) ferme agricole etc.
Asroşoaie a reuşit chiar şi redeschiderea Filaturii, un francez transformând spaţiul filaturii într-o fabrică de confecţii care generase câteva sute de locuri de muncă. Dar au venit alegerile din anul 2008 şi dărăbănenii au avut proasta inspiraţie de a asculta de promisiunile liderului liberal Florin Ţurcanu şi l-au ales primar pe Gheorghe Burlacu.
Proastă inspiraţie, pentru că Burlacu, o fire orgolioasă şi lipsită de comunicare, reticent la orice formă de colaborare a dus oraşul spre prăpastie. Francezul şi-a strâns „jucăriile” şi a plecat spre alte zări, pentru că n-a găsit în primarul dărăbănean o formă de colaborare şi înţelegere. Spitalul local, înfiinţat pe la 1850, a fost desfiinţat pentru că primarul n-a dorit să lupte pentru păstrarea lui.
Revoltaţi, unii dărăbăneni au afirmat că primarul lor s-a înţeles cu cel de la Săveni ca să desfiinţeze spitalul din Darabani, primind o sumă de bani. N-a dovedit nimeni această „vânzare”, dar oamenii aşa susţin şi cred că de vreme ce primarul tace, înseamnă că totul este adevărat şi că a primit bani de la primarul săvinean.
Tot sub sceptrul de primar al lui Burlacu s-au mai închis două şcoli de cartier şi au dispărut din peisajul local orice activitate culturală, Burlacu declarând fără menajamente că nu cultura este prioritatea sa. Nu ştiu ce priorităţi o vi având, dar dacă şi-a propus să transforme oraşul într-un pol al sărăciei, îi pot spune că a reuşit pe deplin.
Interesant este şi faptul că liderul PNL, Florin Ţurcanu, după ce în 2008 i-a minţit pe dărăbăneni că le face şi le drege dacă-l votează primar pe Burlacu, acum s-a lepădat de acesta în stilul său caracteristic. Burlacu n-a înţeles mesajul liderului de la Botoşani şi s-a încăpăţinat să candideze pentru un nou mandat ca independent. Probabil că orgoliul care-l domină l-a orbit de tot, dacă n-a înţeles că prin activitatea sa n-a făcut comunităţii dărăbănene decât rău şi nici un bine.
Dacă timpul vă permite, puteţi viziona reportajul dând clik pe cele două imagini de mai jos şi veţi înţelege mai bine starea de spirit care domină în momentul de faţă oraşul Darabani.
Ioan Rotundu
Ioan Rotundu
