Ieri am circulat pe toată lungimea ei şi i-am văzut rănile, unele vechi, cicatrizate prost, altele proaspete, ameninţătoare la siguranţa circulaţiei. Dacă pe porţiunea Truşeşti Ştefăneşti nu sunt probleme, cum ieşi din Truşeşti spre Botoşani, în curba extrem de periculoasă de la intrarea în localitatea Drislea, şoseaua s-a prăbuşit precum supernovele care formează temutele găuri negre, creând un hău periculos.
Câteva zeci de ani, în acest punct, şoseaua n-a prezentat vreun pericol. Lipsa lucrărilor de întreţinere şi consolidare a versantului drept de şosea, tăiatul copacilor de către proprietarii de grădini, a făcut ca pământul să se mişte din nou, el slobozindu-şi energiile către poala dealului, trăgând şoseaua după el. Imaginea de faţă este edificatoare (foto 1). Circulaţia s-a strangulat, iar pericolul ca maşinile să se găsească faţă-n faţă şi să se ciocnească este ridicat. De reparat nici vorbă. Nici măcar de cârpit, pentru a înşela iarna ce deja ne-a bătut la uşă, nu sunt semne din partea celor de la Administraţia Drumurilor Naţionale. Multe milioane de lei vor trebui îngropate, ca şoseaua să fie adusă la parametrii normali de circulaţie.
La Dealul Mare, noua variantă de şosea creată n-a rezistat nici măcar

Prefectul Sorescu s-a ambiţionat să rezolve operativ problema. Nu i-au ieşit pasienţele. Indiferenţa constructorului s-a suprapus perfect cu cea a directoarei Dorina Tiron, de la Compania Naţională a Drumurilor. Iar când aceste lucrări au fost licitate şi au început, madam Tiron era directorul Regionalei de Drumuri şi Poduri Iaşi. Probabil că la promovarea sa în septembrie 2006, în vârful Companiei, a contribuit şi derularea acestor investiţii. Prefectul tot aşteaptă ca cei vizaţi să vină cu soluţia. Aş putea să-l asigur că nici la primăvară problema nu va fi rezolvată. Cert este că societatea ARCADA a păpat 300 miliarde lei vechi, iar pentru lucrarea prost executată nu i s-a întâmplat nimic. Este o lucrare pe banii publici, aşa că cei de la ARCADA n-au a se teme. Dacă ar fi fost o şosea privată, poate că acum s-ar fi auzit pe la uşa societăţii zornăit de cătuşe.
Între Stăuceni şi Victoria, cum urci dealul, sau îl cobori de vii dinspre Truşeşti, lucrările au luat sfârşit acum doi ani. Lucrările s-au sfârşit,

O ultimă remarcă o fac pe seama porţiunii de şosea de la ieşirea din Stăuceni spre Botoşani. Şi aici s-au îngropat bani mulţi. Degeaba, dealul se mişcă iar şoseaua s-a rupt la fel ca înainte de reparaţiile de acum doi ani.
Botezată şi Drumul ţigărilor, poate de către fumătorii de ţigări în aşteptarea traficanţilor din Republica Moldova, şoseaua cu rang de drum naţional este străbătură zilnic de peste o mie de vehicule. Din când în când presa mai consemnează câte un accident, uneori soldat cu morţi, după care rumoarea autorităţilor se atenuează până la blazare. Nu pot nici ele să facă ceva. Şeful cel mic de la Iaşi, întâi stătătorul lucrărilor, este acum şeful cel mare de la Bucureşti. Poartă fuste şi bluze de firmă, emană un damf de parfum franţuzesc ce costă cât salarul minim pe economie a românului care mai are chef de muncă. Pe la Botoşani madam Tiron n-are nici o rudă s-au vreun protejat, pe care să-l copleşească cu favorurile sale de a ne face drumuri bune. Apoi, ce nevoie avem de drumuri bune. Am fi jigniţi în sărăcia noastră lucie, ajunsă brand al judeţului, la concurenţă cu Vasluiul! (Ioan Rotundu)