Deşi a omorât trei oameni, judecătorii l-au iertat de puşcărie

În urmă cu aproape patru ani, mai exact în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2002, la ieşirea din Dorohoi spre Darabani s-a petrecut un grav şi tragic accident auto. În acel accident au murit Abel Matei, şoferul uneia dintre maşinile implicate în accident, elevul de clasa a XII-lea Nicolae Calistru, care se întorcea de acasă spre liceul din Dorohoi unde învăţa şi Neculai Amarandei tot pasager. Au fost grav răniţi Florin Azoiţei, şoferul celuilalt autoturism şi Constantin Baltă pasager. Mircea Calistru, important om de afaceri din satul Lişna, comuna Suharău, tatăl liceanului Nicolae susţine că de la începutul anchetei a observat că Florin Azoiţei, şoferul considerat vinovat de producerea accidentului, a încercat pe orice cale să muşamalizeze şi să minimalizeze în favoarea sa consecinţele tragice ale accidentului. „Este şi motivul pentru care m-am implicat în a urmări pas cu pas întreaga anchetă, ca nu cumva vinovatul să fie favorizat de anchetatori şi să nu răspundă pentru fapta sa” – susţine şi acum Mircea Calistru. Să recapitulăm filmul derulării anchetei şi al procesului până în momentul de faţă. După ancheta de la faţa locului, efectuată de poliţiştii rutieri din cadrul Poliţiei municipale Dorohoi şi Botoşani, cum era şi firesc, dosarul a ajuns în faţa primei instanţe de judecată, unde s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice. Prima expertiză, prin Raportul nr. 124/2003, întocmit în cadrul Laboratorului interjudeţean Iaşi, a concluzionat: „Accidentul putea fi prevenit de numitul Azoiţei Florin prin reducerea vitezei la o valoare la care direcţia vehiculului pe care-l conducea putea fi controlată; cauza producerii accidentului a constituit-o neadaptarea vitezei de deplasare a autovehiculului condus de numitul Azoiţei Florin la condiţiile de deplasare pe un carosabil acoperit cu polei”. Concluzia expertului este cât se poate de clară: şoferul Azoiţei este vinovat de moartea celor trei. Lucrurile nu rămân la acest nivel, pentru că se cere o contraexpertiză.
Raportul nr. 52/2004, întocmit în cadrul Institutului Naţional, concluzionează:„Evenimentul putea fi prevenit de numitul Azoiţei Florin dacă ar fi rulat cu o viteză adaptată stării carosabilului, astfel încât să poată deţine controlul asupra direcţiei autovehiculului”.
Din nou avem o concluzie clară şi indubitabilă în ce priveşte vinovăţia lui Azoiţei. În 28 februarie 2005, instanţa de fond, respectiv Judecătoria Botoşani, prin Sentinţa penală nr. 86 l-a condamnat pe şoferul Florin Azoiţei la trei ani închisoare cu încarcerare şi la plata cheltuielilor cu judecata şi înmormântarea, aproximativ un miliard de lei. Cum morţii de la groapă nu se mai întorc, soţiile supravieţuitorilor şi tatăl lui Nicolae, respectiv Mircea Calistru, păreau mulţumiţi cu sentinţa pronunţată. Nu şi Azoiţei, care a declarat apel şi l-a angajat ca avocat pe celebrul Vlasov de la Iaşi. Acelaşi avocat care l-a scos basma curată în faţa judecătorilor pe valutistul Cocoş, care a omorât pe trecerea de pietoni fetiţa unui ofiţer de la Penitenciarul Botoşani. Totodată se cere o nouă expertiză criminalistică. Expertiza este efectuată de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, iar concluziile sunt consemnate în Raportul nr. 62/14 martie 2006. Şi iar vinovatul este indicat şoferul Azoiţei: „Conducătorul autoutilitarei Ford putea preveni producerea evenimentului rutier prin adaptarea vitezei la condiţiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, cu păstrarea controlului asupra autovehiculului”. În judecarea apelului la Tribunalul Botoşani, înainte de a apărea la dosar concluziile acestei expertize, s-a petrecut un fapt extrem de ciudat. La cererea lui Azoiţei, un inginer de la Iaşi, neautorizat ca expert criminalist, întocmeşte un raport de expertiză favorabil lui Azoiţei, raport care este depus la dosar fără a fi informate şi celelalte părţi din proces. „Avocata mea, Simona Bosovici, mi-a spus că a dat în dosar peste un raport de expertiză care nu întrunea condiţiile legale de a fi administrat ca probă” – ne-a mai declarat Mircea Calistru: Avocata s-a luptat şi a reuşit să-i convingă pe judecători să nu admită ca probă acest raport, întocmit în condiţii total nelegale. Între timp s-a depus la dosar şi Raportul de expertiză criminalistă autorizat, respectiv cel cu nr. 62/14.03.2006, trecându-se la judecata recursului. „Avocatul lui Azoiţei, Vlasov, n-a rostit mare lucru, el povestind mai mult judecătorilor cum a fost accidentată o angajată a sa, accident care nu prea avea similitudini cu cazul nostru” – susţine Calistru. Surpriza avea să vină prin Decizia penală nr. 266 A, prin care completul de judecători de la Tribunalul Botoşani au schimbat pedeapsa aplicată de către instanţa de fond, respectiv cei trei ani de închisoare cu executare prin încarcerare, în supraveghere pe o perioadă de cinci ani. Rudele celor decedaţi în accident au rămas siderate. Mircea Calistru a primit decizia în chiar ziua în care-şi înmormânta ginerele, un tânăr jandarm de nici treizeci de ani, decedat în urma unei boli necruţătoare. Cum a fost posibil ca autorul unui accident soldat cu trei morţi, găsit vinovat prin trei rapoarte de expertiză criminalistă, să nu răspundă pentru fapta sa? În situaţii cu accidente mult mai uşoare vinovatul s-a ales cu ani grei de puşcărie. Când a fost dreaptă judecata: în cazul de faţă sau în acele cazuri când s-a rostit numărul unor ani grei de puşcărie? „Nu vreau decât ca cele două judecătoare, Rodica Dascălu şi Dorina Ţurcanu, atunci când închid ochii, să nu vadă altceva decât imaginile de la acel accident, imagini care sunt la dosar. După care conştiinţa lor, pe care sunt sigur că o au, le va răspunde de ce au acele coşmaruri. Să le dea Dumnezeu tot atâtea bucurii, câte ne-au creat ele nouă prin modul în care au judecat” – şi-a încheiat Mircea Calistru relatarea despre derularea acestui proces. Desigur, mai există calea recursului. Dar ce încredere mai pot avea aceşti oameni în judecata magistraţilor, când ştiu deja prin ce-au trecut? (Ioan Rotundu)