De ,la tribuna PSD, vineri, 11 septembrie a.c., madam Bărculeţ a rostit următoarele înţelepte vorbe: Pentru prima oară, toate şcolile din judeţ sunt pregătite din punct de vedere al reparaţiilor şi igienizării pentru începerea anului şcolar. Am avut echipele domnilor ingineri de la Investiţii, care au controlat şcoală cu şcoală. Stadiul reparaţiilor în luna august şi în luna septembrie au raportat că aceste lucrări au fost îndeplinite.
Pentru că inspectorul Bărculeţ a contrazis-o energic pe colega de partid, subprefectul Viorica Afrăsânei, sâmbătă ne-am urcat în maşina redacţiei şi a făcut vizite pe la mai multe şcoli din judeţ, pentru a constata la faţa locului a cui este dreptatea. Iată cam ce-am putut vedea în curtea unor şcoli, cu numai două zile înainte de deschiderea anului şcolar:
La centru-i vopsit gardul, la sate stă leopardul
Un prim popas l-am făcut în comuna Gorbăneşti. Şcoala din Vânători, una nouă, după exterior, avea poarta închisă, aşa că am urcat dealul în Gorbăneşti. Primăria cu lacăt pe poartă, la şcoală poarta descuiată, nu şi uşa de la intrare. Clădirea, cu parter şi două nivele arată bine. WC-ul modernizat, cu cabine dotate după normele europene, inclusiv apă curentă în bazinele din cabină.
Doar o magazie veche, în prag de prăbuşire, strică eleganţa clădirii şcolii. Ar mai fi curtea presărată în unele locuri cu resturi de moloz, în rest, aspect mulţumitor.
La şcoala din satul Socrujeni, tactica aplicată de conducerea şcolii a fost alta. Faţada clădirii cu etaj, dinspre stradă, a fost îngrijită, cea din curtea interioară coşcovită. Multă dezordine în jurul unei magazii: butuci de lemne aruncaţi la voia întâmplării, resturi de bănci şcolare abandonate pe sub ziduri.
WC-ul, un dezastru (foto 1). Clădirea nu are uşă la intrare, nu are uşi la cabine, nu are apă, nu sunt tocuri de geam şi nici urme de sticlă. Stau şi mă întreb cum vor merge elevii la WC, în pauză, băieţi şi fete, când cabinele n-au asigurată nici nici un fel de intimitate.
Când să ies din curte, după un gard viu, am observat un alt munte de bănci aruncate claie peste grămadă, la numai zece metri de monumentul eroilor ridicat prin contribuţie militaro-civilă în anul 1918. Aşa o lipsă de gospodărire mai rar de găsit pereche prin judeţ.
În satul Gulioaia, clădirea şcolii este părăsită (foto 3). După ce au fost smulse geamurile şi uşile, acum se fură cărămida din zid şi acoperişul. Cei câţiva copii existenţi în sat, mi-au spus localnicii, învaţă la Dângeni, cale de vreo 5 km.
Am trecut prin Truşeşti, pe la Grupul Şcolar Demostene Botez. În clădire de afla un cadru didactic care se ocupa de laboratorul de fizică. Mi s-a spus că totul este în regulă. N-am observat nici noi vreun aspect nelalocul lui.
Mai rău decât a găsit controlul Prefecturii
Am ţinut să facem o vizită şi la şcoala Bârsăneşti, comuna Durneşti, acolo unde controlul Prefecturii a fotografiat o clădire veche, cu lacăte pe uşă, ce pare a fi abandonată, ceea ce madam Bărculeţ a negat ca fiind o realitate. Parcă pentru a o contrazice pe madam inspector, realitatea este mult mai cruntă. Controlorii de la Prefectură n-au observat că alături, unde s-a ridicat şcoala nouă, cu bani grei de la Banca Mondială, sunt multe nereguli.
WC-ul, are doar patru cabine funcţionale, restul au uşile bătute-n cuie. Cabina destinată profesorilor are capacul de la oală distrus, iar despre apă curentă la chiuvetă nici vorbă. Bani europeni aruncaţi pe fereastră. Iar ca totul să fie anapoda, clădirea are şi rampă de acces pentru copii cu handicap locomotor, dar nu există poartă în gardul de la stradă prin care să se intre spre rampă.
Lucrări de modernizare abandonate
La şcoala din centrul localităţii Dobârceni am găsi îngrijitoarea care trăgea de zor cu aspiratorul.
Alături de clădirea veche s-a început construcţia unui grupă sanitar modern, că cel vechi nu mai are ce căuta în peisajul şcolar european. Lucrările au fost stopate, pentru că primăria nu mai are bani.
La şcoala din Brăteni ne-am lovit de-o ciudăţenie. Tot învârtindu-ne prin jurul clădirii, am observat un geam blindat prin interior cu muşte. Mii de muşte. N-am putut pricepe ce s-a întâmplat de s-au adunat adunat acolo aşa de multe muşte şi cum de nimeni din conducerea şcolii n-a avut vreo iniţiativă de îndepărtare a lor. Doar dacă au rămas repetente şi reţinute la popreală pe timpul vacanţei mari, să le intre învăţătura în cap.
În spatele şcolii, un loc de joacă pentru copiii de grădiniţă a fost abandonat (foto 2). Tobogane şi scrâncioburi ruginite, resturi de metale aruncate, dovezi ale neglijenţei conducerii şcolii. Nu departe de clădirea veche se lucrează la una nouă. Lucrările s-au stopat tot în lipsă de bani.
Şcoala din satul Bivolari este .şi ea nouă, modernă. Numai grupul sanitar are uşile bătute-n cuie şi acoperite cu buruianul crescut peste vară. Domnul învăţător, după cum ne-a informat vecina de peste drum, tocmai plecase. Norocul lui!
Şcoală în prag de prăbuşire
Dezastrul cel mai mare pare să existe la Dângeni. Şcoala veche, intrată în reparaţii de ceva timp, nu va fi gata pentru începerea anului şcolar. Aşa că, elevii vor fi înghesuiţi în şcoala făcută din sandwichi-uri, cum au botezat-o dânginenii, şcoala făcută din banii Băncii Mondiale. Vor învăţa iar în trei serii, de dimineaţă până seara.
Mai grav stă situaţia la şcoala din satul Hulub. Clădirea nouă, dar veche de zeci de ani, se află în renovare de doi an, timp în care a înghiţit câteva miliarde de lei. Mai trebuie vreun miliard ca să fie gata. Elevii, adunaţi în patru clase, învaţă în clădirea şcolii vechi, de vreo sută de ani, din perioada părinţilor scriitorului Demostene Botez. Numai că această clădire se află în prag de prăbuşire, pentru că terenul de sub ea este în alunecare. Există riscul să se prăbuşească oricând. Primăria n-are bani, iar de la IŞJ nu-i pasă nimănui de soarta acestor şcoli.
Concluzie
O invităm pe inspectoarea generală adj. Ana Băculeţ să iasă în judeţ, să vadă cu ochii săi cum stă situaţia şi să nu mai ia de bune rapoartele celor de la investiţii. Îi mai recomandă, deşi se află în prag de pensie, ca măcar pe ultimii metri de profesie să renunţe la năravul împrumutat în vremurile de glorie comunistă, de a ascunde, precum pisica, rahatul existent în teritoriu. Oricât s-ar strădui, acest rahat miroase
a incompetenţă şi rugină profesionale. (Ioan Rotundu)