Judecătoare reclamată la CSM

După ce a reclamat la DNS un judecător local, întreprinzătorul Ioan Bulfeci (foto) a mai luat la scărmănat un judecător. Liliana Sănduţa Poelincă, judecătoare la Judecătoria Botoşani a fost pârâtă pe 8 mai la Consiliul Superior al Magistraturii. Tot împotriva ei a fost depusă o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Potrivit declaraţiilor lui Bulfeci, în procesul pe care-l are cu BCR Botoşani, judecătoarea a comis grave abuzuri. Printre altele, Poelincă este acuzată de fals, uz de fals şi înşelăciune contra intereselor personale ale petentului. Bulfeci a fost administratorul şi unic asociat al firmei Publiservice SRL. Împrejurările în care societatea a fost lichidată au fost menţionate de noi într-un alt material. De data aceasta acuzarea judecătoarei Poelincă a survenit în derularea procesului vizând recuperarea unei datorii de peste 3 miliarde lei de la BCR. La 15 decembrie 2003, la Curtea de Apel Suceava, Bulfeci a recuzat un complet de judecată, adică trei judecători. Până în prezent cererea de recuzare nu a fost soluţionată. Din complet făceau parte Aurica Tofan şi cumătra acesteia Elena Hududec, judecători din Suceava, dar şi judecătoarea Dorina Dascălu, transferată de la Botoşani. Este prima dată când un justiţiabil ne spune că o cerere de recuzare nu a fost judecată nici după doi ani. Dar foarte posibil este ca petentul să fi omis intenţionat să ne ofere toate datele, pentru a-şi susţine interesul. Dacă este aşa nu suntem noi cei în măsură să-i condamnăm intenţia, dar nici nu putem accepta să fim vârful de lance al său sau al altora. Cu toate acestea, la trei zile de la înaintarea cererii de recuzare, instanţa a emis o decizie în care se menţiona obligaţia BCR de a plăti datoria către Bulfeci, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată de peste 30 milioane lei. În martie 2004, reclamantul a formulat o cerere de executare, acţiune de care trebuia să se ocupe executorul judecătoresc Dinu Secrieru. Intenţia nu s-a finalizat pentru că, spune Bulfeci, a intervenit judecătoarea Poelincă. Aceasta, prin câteva întorsături de condei, a schimbat cu de la sine putere dispozitivul deciziei care îl favoriza pe Bulfeci. În plus faţă de decizia care rămăsese definitivă, irevocabilă şi investită cu titlu executoriu, judecătoarea a adăugat într-o încheiere c㠄sentinţa s-a modificat şi, rejudecând, s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantului”. „Ceva a existat, dar judecătoarea nu avea de unde să ştie. Executorului Secrieru eu i-am dat doar actele de care avea nevoie, la dosar de asemenea erau doar anumite acte, Poelincă nu avea de unde să ştie de existenţa unei hotărâri, dată în altă parte, care spunea ceva de genul celor menţionate. Reţineţi, nici la dosar nu se afla hârtia respectivă. Şi atunci de unde a ştiut judecătoarea? Răspunsul este simplu. Cu siguranţă a dat telefon la debitor, adică la BCR şi a aflat. Ori asta ce înseamnă, doar că ţinea legătura cu BCR şi, probabil, a obţinut nişte foloase. Adică, mai nou, judecata nu se mai face la Judecătorie, ci prin ograda celor reclamaţi”, consideră Bulfeci. Altfel spus, el crede că judecătoarea a luat ceva mită de la BCR pentru a-i pune lui beţe în roate. Din câte ştim noi, însă, orice judecător este obligat să se informeze asupra cazului în care judecă, pentru a cunoaşte toate datele ecuaţiei. Nici noi nu am înţeles prea bine cum vine treaba cu escrocheria reclamată de Bulfeci. Mai ales că acesta a refuzat să ne lase copii ale actelor din dosar. O analiză a celor scrise ne-ar fi permis să putem observa cât de îndreptăţite sunt reclamaţiile petentului. De asemenea, nu am înţeles de ce nu se afla la dosar hotărârea despre care Bulfeci susţine că judecătoarea nu avea de unde să o cunoască. În acelaşi proces, pornind de la o altă hotărâre judecătorească, Bulfeci a solicitat îndreptarea unei erori materiale strecurate în hotărâre. Cererea a fost judecată în Camera de Consiliu a Curţii de Apel Suceava şi era întemeiată pe articolul 281, alineatul 3 din Codul de procedură Civilă. La 12 decembrie 2005, printr-o încheiere tot „în stil propriu”, judecătoarea Poelincă a schimbat efectiv dispozitivul hotărârii judecătoreşti. Pur şi simplu a adăugat că judecarea se face pe marginea articolului 281, indice 1, alineatul 3. Acest articol face referire la lămurirea înţelesului erorii materiale cu privire la aplicare şi întindere şi nu la îndreptarea erorii materiale. „De parcă eu cerusem lecţii de semantică şi nu îndreptarea unei erori. Am ajuns la concluzia că Poelincă este o escroacă şi puteţi să mă citaţi fără nici o problemă. Mai mult chiar, prin ingineriile ei juridice, Poelincă şi-a modificat o hotărâre dată tot de ea”, a adăugat Bulfeci. Acesta este convins că judecătoarea ar fi trebuit să se abţină de la a judeca în cazul său, având în vedere că avea un împrumut contractat la BCR. Pentru a ne convinge, am încercat să aflăm declaraţia de avere a judecătoarei Poelincă. Mai ales că aceasta este preşedintele Judecătoriei Botoşani. Pe site-ul Ministerului de Justiţie nu am găsit nimic. Am reuşit, prin alte surse, să obţinem declaraţia de avere pentru anul 2004, dată la 6 aprilie 2005. Anul declarat este de referinţă pentru cazul Bulfeci, dar ar fi fost interesant de aflat şi modificările ulterioare. La data semnării declaraţiei, Poelincă avea două terenuri forestiere pe raza comunei Mihai Eminescu, moştenite în 1991 şi 1998. Preşedintele Judecătoriei Botoşani a mai declarat un apartament cumpărat în Botoşani, din 1991, la o valoare impozabilă de 384.108.677 lei. Judecătoarea conducea la data declarării averii un Opel Astra, cumpărat în 1998. Veniturile obţinute din salariu au fost în 2004 de 261.137.271 lei. În schimb avea de restituit împrumuturi bancare totalizând 298,4 milioane lei. De la BRD a împrumutat 31 milioane lei în 2003 şi mai avea un credit restant de 14.400.000 lei din 2002. De la Banca Ţiriac, în 2004, Poelincă a împrumutat 68 milioane lei şi 30 milioane lei de la CAR în 2005. Împrumutul contractat la BCR în 2003 a fost de 155 milioane lei. Dacă există vreo legătură deterministă între datoriile preşedintei Judecătoriei către BCR şi lupta petentului cu aceeaşi bancă este greu de dovedit. Iar dacă Bulfeci este într-adevăr convins de intuiţia sau deducţia sa, poate ar fi mai bine să apeleze la un detectiv particular. Şi asta pentru că, până la dovedirea afirmaţiilor sale, riscă să fie catalogat drept reclamagiu de profesie şi perceput ca atare. Dacă adevărul există în forma prezentată de petent, poate că dezbatere cu toate cărţile pe masă îi va aduce succesul după particulele căruia aleargă de 12 ani. (Marian MOROŞAN)