Fenomenul Schit Orăşeni sau cum religia distruge credinţa

Scandalul produs între preotul Ioan Ungureanu de la parohia Schit Orăşeni susţinut de săteni şi ierarhii de la Mitropolia Iaşi a pus în evidenţă încă odată cât de mult s-a degradat religia ortodoxă în ce priveşte spiritul credinţei în Dumnezeu insuflat creştinului de rând.
Cauzele care au generat acest scandal nu are nimic în comun cu credinţa dar are cu transformarea religiei într-un mijloc de îmbogăţire a slujbaşilor Bisericii pe seama credinţei în Dumnezeu.
Situaţia de la Schit Orăşeni nu este un caz singular în plan naţional. După moartea patriarhului Teoctist şi instalarea în fruntea Patriarhiei României a patriarhului Daniel, Biserica Ortodoxă a trebuit să facă faţă numeroaselor scandaluri iscate pe seama unor preoţi parohi. De la imoralitatea şi avariţia acestora la talibanismul religios al altora care s-au revoltat că se renunţă la o serie de reguli bisericeşti vechi în favoarea altora noi care i-au îndepărtat pe creştini de biserică.
Toate aceste scandaluri, cel mai celebru al preotului de la o parohie din Vaslui care s-a revoltat că arhiepiscopul Huşilor îi reţinea salariul pe motiv că are venituri de pe urma serviciilor religioase, au fost rezolvate de ierarhii bisericeşti cu ajutorul jandarmilor.
Nu puţine au fost situaţiile când preoţii declaraţi de şefi ca fiind indezirabili au fost scoşi din biserică prin forţa jandarmilor iar enoriaşii ciomăgiţi pentru că au îndrăznit să-li apere preotul. Aşa s-a ajuns în vremurile când ierarhii bisericeşti au trecut credinţa pe planul doi şi au pus pe primul plan interesele financiare. Nu cred că mai este un secret pentru cineva faptul că un absolvent de Seminar sau de Teologie nu primeşte parohie până ce nu depune ă sumă consistentă de bani fie la Protopopiat, fie la Mitropolie. Mai nou, nu sunt hirotoniţi dacă nu-şi găsesc parohie, iar ca să aibă parohie trebuie să cotizeze la şefi.
Mai concret, nu trebuie să căutăm exemple prin ţară pentru că le avem sub nasul nostru, adică în judeţ. Preotul Gabriel Ivasuc de la parohia Buhăceni, dovedit a fi curvar, beţiv, violent a fost apărat cu cerbicie de către protopopul Lucian Leonte şi numai după repetate revolte ale sătenilor şi a mediatizării acestui caz la Lumea lu’ Rotundu a acceptat şi cei de la Mitropolia Iaşi să-l multe la altă parohie deşi el merita scos din sistem.
Părintele Nicodim de la parohia Teioasa - Darabani este un alt slujbaş al bisericii care a trecut credinţa pe locul doi şi s-a dedicat afacerilor bănoase asociate cu numeroase acte de imoralitate. Sătenii s-au revoltat în numeroase rânduri dar protopopul de Darabani, Constantin Pânzaru, i-a luat de fiecare dată apărarea pentru că între cei doi s-au consumat numeroase afaceri financiare prospere pe seama banilor publici şi ai credincioşilor.
Părintele Nicodim rezistă, spre disperarea sătenilor. Cei veniţi de la Mitropolie să facă cercetare la faţa locului i-au scos vinovaţi pe săteni şi l-au declarat pe preot nevinovat. O sfidare mai mare la adresa bunului simţ şi de descurajare a creştinilor să mai creadă în dreptatea Bisericii greu de crezut, Pe cei de la Mitropolie i-a interesat banii şi nu moralitatea preotului. L-au taxat pe Nicodim iar acesta a rămas să-şi scoată banii de la săteni. Şi i-a scos înzecit!
Preotul Ungureanu slujeşte în parohia Schit Orăşeni de 17 ani. A preluat o parohie cu biserica monument istoric ascunsă în buruieni. A transformat aşezământul într-o bijuterie a credinţei. Numai că preotul Ungureanu face parte din categoria conservatorilor şi a celor intoleranţi faţă de alte religii. Îl mai suspectez şi pentru un orizont redus în ce priveşte istoria creştinismului.
Dar toate aceste manifestări de conştiinţă ale sale puteau fi lesne rezolvate de către cei de la Mitropolie aducând-l pe preotul răzvrătit la ascultare. Însă atitudinea preotului s-a potrivit ca o mănuşă intereselor altor ierarhi care au pus ochii pe parohia adusă în stare de prosperitate. Aşa că, folosindu-se din nou de forţa jandarmilor, cei de la Mitropolie îl vor trimite pe preotul Ungureanu fie într-o altă parohie prăpădită, fie îl vor lăsa fără sutană.
Cred că orice creştin de bună credinţă s-a lămurit că actualii slujbaşi ai Bisericii şi-au concentrat capacităţile şi resursele intelectuale şi teologice pentru a obţine cât mai mulţi bani. Deşi plătiţi din bani publici, statul nu are nici un cuvânt de spus în încheierea sau desfacerea contractului de muncă, în controlul averilor bisericeşti şi mai ales controlul asupra veniturilor financiare din activităţi econo9mice care nu au nimic comun cu credinţa.
Primarii, care anual repartizează sume importante de bani din bugetul local parohiilor, nu au nici un cuvânt de spus în administrarea bisericii sau faţă de activitatea preotului. Şi mai inexplicabil este decizia autorităţilor statului de a nu verifica la biserică cum s-au cheltuit banii alocaţi din bugetul public. Dacă la o fundaţi sau asociaţie non-profit ajung bani publici, imediat Curtea de Conturi sau Fiscul va veni din urmă să verifice cum au fost cheltuiţi. Biserica este asimilată organizaţiilor non-profit. Dacă foloseşte bani publici, de ce să nu se verifice cum sunt cheltuiţi?
Avem de-a face cu o cârdăşie politico-popească, cârdăşie care devine evidentă în preajma alegerilor. Nu se dau bani la grădiniţe, la şcoli, la spitale dar dăm la biserici pentru că preotul va predica să fie votat un anume partid sau candidat la primărie.
Atitudinea arogantă şi intolerantă a vicarului Marian Timofte (foto) de la Mitropolia Iaşi manifestă faţă de sătenii din Schit Orăşeni a demonstrat că puterea Bisericii a devenit discreţionară, dictatorială şi intolerantă faţă de orice protest civic la adresa ei şi a slujbaşilor aflaţi sub protecţia instituţională.
Cred că avem nevoie de un nou Alexandru Ioan Cuza care să secularizeze averile bisericeşti realizate prin mijloace imorale şi necinstite şi să-i întoarcă pe preoţi la credinţă. Dacă nu, să fie scoşi toţi slujbaşii bisericeşti din categoria bugetarilor şi să-şi asigure salariul din veniturile realizate.
Totodată de dat o lege prin care să se clarifice că autoritatea asupra lăcaşurilor de credinţă ca imobile sunt bunuri publice aflate în administrarea comunităţii prin primăriile locale. La fel şi cimitirele peste care preoţii s-au făcut stăpâni şi impun tarife uriaşe pentru locurile de veci.
Dacă nu vom impune astfel de reglementări, preoţii vor continua să se răfuiască între ei şi împreună să ne spolieze pe noi, creştinii de rând, întărind puterea Bisericii la nivel de necontrolat de către stat. Părerea mea!