Botoşani: Despre postul Crăciunului cu preotul Partenie Apostoaie

De ieri am intrat în postul Crăciunului, un post care durează fix 40 de zile. Am considerat că a marca acest moment, la capătul căruia vom sărbători Naşterea Domnului Iisus Hristos, este un gest de respect pentru creştinii ortodocşi. Aşa că, luni, în ajunul postului, cânb creştinii ortodocşi sărbătoresc Lăsatul secului, sau Spolocania cum se mai numeşte în popor, m-am dus la Seminarul Botoşani să filmez un reportaj pe această temă pentru a fi difuzat în cadrul emisiunii Lumea lu’ Rotundu.
Directorul Seminarului, părintele prof. Grigore Diaconu l-a delegat pentru dialog pe părintele Partenie Apostoaie, profesor liturgic şi de predică. Părintele slujeşte la biserica Vovidenia din Botoşani şi este o personalitate cunoscută în municipiul nostru.
Dialogul cu părintele s-a înfiripat repede. L-am întrebat despre importanţa postului Crăciunului, iar părintele a explicat că postul, în general, este ca un tratament ce fortifică atât corpul fizic dar şi psihicul. Spovedania şi împărtăşania la capăt de post dă credinciosului o stare sufletească de uşurare, întâmpinând cu bucurie sărbătoarea Naşterii Domnului Iisus.
A mai precizat părintele că postul durează 40 de zile, dar că nu-i obligatoriu ca fiecare creştin să respecte această durată. Totul depinde de starea noastră fizică, de munca desfăşurată, de eventualele regimuri alimentare prescrise de medic. “O singură zi de post dacă este ţinută din tot sufletul, este bine” – a precizat preotul.
Încet, încet discuţia noastră a alunecat spre începuturile erei creştine, mai exact spre formele în care a evoluat creştinismul după Învierea Domnului şi înălţarea Sa la Cer. Dacă eu am adus în discuţie Sinodul de la Niceea din anul 325 d.Hr., când s-a combătut teoria lui Arie, părintele a ţinut să invoce anul 313, când prin Edictul de la Milano creştinismul a fost recunoscut de către Imperiul Roman ca religie alături de politeismul existent şi puzderia de zei din casele romanilor bogaţi. Nu am rămas dator şi am invocat prigoana împotriva creştinilor din perioada împăratului Nero.
Revenind la Sinodul de la Niceea, acesta este important prin faptul că s-a combătut teza lui Arie din Alexandria cum că Iisus a fost un om obişnuit, consacrându-se definitiv faptul că Iisus este fiul lui Dumnezeu, fiind legiferată şi cunoscuta Trinitate: Tatăl, Fiul şi Sf. Duh. În anul 363 religia creştină este consacrată religia oficială a Imperiului Roman.
Revenind la sărbătoarea Naşterii Domnului, istoricii consemnează ca primă dată anul 336, iar Naşterea era sărbătorită în zilele de 6 – 7 ianuarie. Ulterior, pentru că Naşterea se suprapunea cu Botezul, sărbătoarea Naşterii a fost mutată, convenţional, în 25 decembrie, zi în care romanii sărbătoreau Saturnaliile, o sărbătoare dedicată zeului Saturn.
S-a trecut apoi în revistă creştinarea poporului român şi încercările Romei, prin intermediul unor regi catolici de a catoliciza Principatul Moldovei, inclusiv prin a da de soţie principilor moldoveni neveste catolice. Cel mai ispitit a fost Alexandru cel Bun, care a rezistat regelui Poloniei de a catoliciza Moldova.
Interesantă a fost discuţia şi despre modul în care creştinismul a rezistat sub regimul comunist dar şi îndepărtarea românilor de Biserică prin interpretarea greşită a libertăţilor democratice în dauna moralei creştine.
O mică dispută s-a iscat între noi când am adus vorba de disensiunile dintre bisericile ortodoxe surori. Prigoana Patriarhiei Rusiei asupra Mitropoliei Basarabiei, a Bisericii Ortodoxe Sârbe asupra bisericilor româneşti din valea Timocului, a problemelor ortodocşilor români din Ungaria şi Ucraina.
Părintele şi-a încheiat expunerea cu un mesaj adresat creştinilor ortodocşi, eu am încheiat reportajul alegând o reflecţie a filozofului Rene Descartes completată cu o afirmaţie referitoare la Dumnezeu făcută de Jean Calvin în opera sa de căpătâi Învăţătura religiei creştine. Reportajul fa vi difuzat mâine seară pe postul Rapsodia Tv, începând cu ora 19.00 şi poate fi urmărit şi pe Internet, dacă se dă clik pe poza SOMAX de pe site-ul Jurnalului.
Ioan Rotundu