Victor Huminic - un ambasador al folclorului românesc peste hotare

Organizatorii Festivalului cântecului, jocului, portului şi meşteşugurilor din „Ţara de Sus” au reuşit să readucă pe meleaguri botoşănene un muzician de o personalitate complexă, în persoana lui Victor Huminic. Născut la Botoşani, muzicianul ce nu şi-a uitat niciodată rădăcinile, a devenit ambasadorul folclorului românesc în Franţa. După absolvirea Liceului de Artă din Botoşani, Victor Huminic a continuat muzica la Conservatorul din Iaşi, activând o perioadă în orchestra Filarmonicii de Stat din Botoşani. În momentul de faţă, Victor Huminic este stabilit în Belfort, Franţa, unde este profesor de muzică în două localităţi din regiunea Belfort. Aici a dat naştere formaţiei „Balada” constituită în majoritate din elevi, cu care s-a prezentat pe scena Festivalului botoşănean. Înainte de toate, muzicianul botoşănean este un mare om, care nu a uitat de unde a plecat. Victor Huminic a realizat în Franţa un lucru extraordinar. Pe lângă faptul că a inoculat francezilor simpatia pentru tradiţiile noastre, a reuşit să facă tinerii săi cursanţi şi colegii din şcoală să descopere secretele folclorului românesc interpretându-l. Marele său merit este acela de a face tinerii francezi să cânte cu cea mai mare plăcere cântecele româneşti, fascinaţi de ritmurile şi melodicitatea lor, înfiind parcă tradiţiile noastre în Franţa. Deloc neglijabil e faptul că folclorul românesc este transmis în Franţa de francezi datorită acestui mare român.
Reporter: Cum a luat naştere Balada ?
Victor Huminic: În Franţa am început să lucrez ca profesor de vioară cu două ore pe săptămână şi am ajuns la 45. Între două ore de vioară pe care le făceam, luam vioara şi cântam populară. Atunci, doi colegi, un chitarist şi un contrabasist, mi-au propus să facem o formaţie. La început a fost nu trio, vioară, chitară şi contrabas, care se numeşte „Rapsodia”. Suntem împreună de 13 ani. Apoi am constituit Balada, unde alături de violoniştii pe care îi aveam la clasă, au venit elevi de la încă câteva instrumente, respectiv flaut, violoncel şi acordeon.
R:Aţi cochetat şi cu alte genuri muzicale?
V.H. : Sigur. Cât am stat în ţară nu am abordat deloc folclorul românesc. În timpul Conservatorului am format grupul Etos, cântând un stil combinat între simfonic şi rock. Am creat formaţia Clasic Rock, am cântat cu Mădălina Manole, Gabriel Cotabiţă, Gabriel Dorobanţu, Mirabela Dauer. Am cântat de asemenea jazz.
R: De ce folclorul?
V.H.: Pentru că una din şcolile la care predau se axează pe muzica tradiţională folclorică din Europa de Est. Abordăm folclor românesc, unguresc, rusesc. În afară de asta mai avem valsuri. Caut mai mult muzică moldovenească pentru că mişcă publicul.
R:Cum este văzut folclorul românesc peste hotare?
V.H.: Este văzut foarte bine, pentru că este o muzică ce mişcă. Folclorul românesc nu mai reprezintă o noutate pentru francezi, deoarece au trecut multe trupe româneşti prin Franţa, cunosc stilul şi vin pentru că le place.
R.: De ce în repertoriu se regăsesc mai puţine piese din folclorul francez?
V.H.: Am încercat să vin şi cu folclor franţuzesc. Am căutat foarte mult, dar nu am reuşit să găsesc, pentru că francezii recunosc faptul că nu se mai păstrează tradiţiile. Ceea ce mai reprezintă încă Franţa sunt valsurile pariziene.
R.: Botoşanii şi în general Moldova pot fi considerate oaze de tradiţie ce mai rezistă?
V.H.: Sigur că se păstrează. Primul lucru pe care îl caut când vin aici este muzica populară. Vreau să ascult ce a mai ieşit pe piaţă şi să duc în Franţa noutăţile în materie şi care se pot adapta formaţiei. Nu pot aborda piese de foarte mare virtuozitate. Aceşti copii au şapte, opt ani de vioară.
R.: Cum aţi trezit interesul copiilor francezi pentru interpretarea folclorului românesc?
V.H.: Eu le-am spus să vină şi să asculte. Pe cine interesează rămâne, cine nu, pleacă. Marea majoritate au venit şi au rămas. Ideea de a cânta împreună ne face să uităm de ceas. Orchestra e formată din cei care au cel puţin cinci ani de muzică. Chiar cei cere termină liceul revin în formaţie.
R.: Ce părere aveţi despre iniţierea acestui festival la Botoşani?
V.H.: Suntem mândri că participăm chiar de la prima ediţie. Sperăm să ajungem şi la XXV-a ediţie, dar este foarte interesant pentru copiii din formaţie să vadă tradiţia românească, cu meşteşugurile şi dansurile populare.
R.: Ce planuri aveţi pentru viitor?
V.H.: Când vom relua şcoala avem deja programate câteva concerte. Deja ne gândim la concertul de Anul Nou. Anul viitor încercăm să găsim o posibilitatea de a aduce la Belfort botoşăneni. Nu ne putem permite să venim anul viitor la Botoşani, dar poate peste doi ani ne vom afla din nou aici.
(A consemnat Bianca Albu)