Încă sunt în stare de şoc

Măturoiul electoral a făcut ravagii în rândul primarilor social-democraţi abonaţi la această funcţie, unii din zorii democraţiei româneşti, alţii uitaţi în scaun încă din vremurile comuniste. Unsprezece primari social-democraţi, ce se credeau imbatabili în alegeri, stau şi acum năuci de cap şi nu-şi pot explica cum de şi-au pierdut scaunul, când nici un semn de primejdie nu se arătase asupra lor pe tot parcursul campaniei electorale. Să-i luăm în ordinea alfabetică a localităţilor pe care le-au păstorit.
În oraşul Darabani, ing. Corneliu Aroşoaie se pregătea pentru al treilea mandat, neavând teamă că nu va fi reales. Miza şi pe faptul că majoritatea dărăbănenilor au un „dinte” împotriva medicului-deputat liberal Liviu Câmpanu şi că acest „dinte” îl va deschide calea spre mandatul cu nr. trei. A greşit socoteala şi şi-a subapreciat adversarul în persoana liberalului Gheorghe Burlacu, care l-a bătut măr, la voturi vorbind. Aroşoaie nu crede nici acum că peste câteva zile se va ridica pentru totdeauna de pe scaunul pe care s-a simţit atât de bine vreme de opt ani.
Năuc a rămas, în urma turului II al alegerilor, şi Mihai Baltă. Primar de 12 ani, primar şi înainte de a da democraţia peste noi, Baltă a răsuflat extrem de uşurat când cei din Coşula au reuşit să revină la propria lor comună. Odată cu înfiinţarea comunei Coşula, de la Copălău a plecat şi viceprimarul Mircea Acatrinei, principalul său concurent. Rămas stăpân peste pământurile unde de veacuri creşte usturoiul ce-a adus comunei o efemeră celebritate prin Festivalul cu acelaşi nume, Baltă n-a crezut în vecii vecilor că un profesoraş ca Marius Ceplinschi îi poate trage scaunul de sub fund. Profesoraşul i l-a tras, iar Baltă nu-şi mai revine din starea de prostraţie în care a intrat. Să-l descânte cineva cu usturoi rămas de pe la vreun festival, că poate-şi revine!
Despre Vasile Saviuc se poate spune că s-a născut pentru a fi primar. Primar şi înainte şi după 1989, Saviuc se contopise atât de mult cu funcţia, că nu mai avea manifestările fireşti de om. L-a învins viceprimarul, un tractorist liberal priceput la lucrările agricole de primăvară. El a arat la câmp, oamenii din Cordăreni l-au semănat în urnă. Rămas pe din afara primăriei, Saviuc va urma un lung program de recuperare umană. Poate aşa va afla că-i bine să fii şi om, nu numai primar.
La Corlăteni, veteranul primarilor din întreg judeţul, Constantin Gavril a fost pur şi simplu spulberat de în tânăr medic veterinar de numai 33 de ani. Corneliu Buţincu a intrat în turul II cu şansa a doua şi a învins. Gavril a fost trimis acasă, să se pregătească sufleteşte şi materialiceşte pentru a afla adevărul suprem: există viaţă după moarte?
Don Juan de Manoleasa, cum era supranumit primarul Ionel Vatamaniuc, a plâns. Ditamai namila de om a hohotit că a părăsit primăria, după ce vreme de opt ani s-a străduit să facă viaţa frumoasă oricărei femei cu bărbatul plecat la munci în Spania sau Italia. I-a luat locul liberalul Mircea Mihai, cel care a ştiut să vândă cu folos pâinea produsă la brutăria din Suliţa a şi mai liberalului Florin Ţurcanu.
Ion Maftei s-a instalat primar al comunei Mileanca în urma alegerilor din 1996. De atunci a tot fost ales, că lumea se obişnuise cu el. La alegerile din acest an ceva s-a rupt în continuitatea sa de primar ales pe vecie. N-a mai fost ales din turul I, cum se obişnuise, dar nici în turul II n-a mai intrat. Încă n-a reuşit să afle ce i s-a întâmplat. I-a luat locul Ioan Ursachi, un pezevenchi al comunei cum altul nu-i. Prin 1994 era secretarul Primăriei Mileanca. A falsificat nişte certificate de căsătorie, a fost dovedit, iar judecătorii i-au aplicat o condamnare de vreo doi ani. Prin alegerea lui ca primar, cei din Mileanca au căzut din lac în puţ. Dar se pot lăuda că au schimbat şi ei ceva, aşa cum au auzit că s-a întâmplat şi prin alte comune din judeţ.
Încrezut nevoie mare, plin de dispreţ faţă de omul simplu, la Rădăuţi Prut inginerul Gheorghe Alupoaie a fost scos din primărie la primul tur. L-au scos la timp, că omul are o societate agricolă şi îndată începe recolta păioaselor. Numai că, după cum îi este feleşagul, va fi vai şi amar de cei care au daravele agricole cu societatea sa. Omul îi răzbunător, nu ştie să ierte şi le va jupi un rând de piele. Nu mai este primar, dar tot el îi cel mai tare din parcarea Rădăuţilor Prut.
„Le-am vorbit frumos, nu le-am făcut nimic!” se lamenta primarul Stăucenilor, Mihai Chihaia, când a aflat că va mai avea de luptat şi în turul II. Aste e! Nu le-a făcut nimic, iar localnicii s-au săturat de primari meşteri la vorbe şi lipsiţi de palmaresul faptelor. L-au trimis acasă, pentru totdeauna. Opt ani l-au tot ascultat vorbind vorbe.
Vasile Butnaraşu n-a realiza că vreme de opt ani a fost primarul comunei Todireni, cum nici locuitorii n-au realizat în tot acest timp că au primar. S-au despărţit în termeni amiabili. Noul primar, liberalul Petrea Toma, va încerca să resusciteze o comună aflată în moarte clinică. Poate-l va ajuta omul de afacere Gelu Tofan, că-i om cu cheag şi cu mare putere de influenţă prin Bucureşti. Dacă n-o fi uitat că de pământ se trage din Todireni.
Truşeştii, imediat după 1990, s-a aflat numai sub semnul social-democraţiei. Primar şi înainte de 1989, social-democratul Ioan Aflăcăilor nu s-a dat dus din scaun decât numai după ce a fost sigur că locul său va fi luat tot de un social-democrat. L-a găsit pe Dumitru Oghişcă, şi el mulţi ani primar comunist. S-au felicitat, s-au pupat, s-au îmbrăţişat şi s-au rotit în scaun aşa cum ştiau ei din vremurile comuniste. Opt ani a stat Oghişcă în scaunul moştenit de la Aflăcăilor. Prin comună n-a făcut nimic, pentru că de la Botoşani, primul secretar PCR nu i-a mai răspuns la telefon, să-i raporteze cu ce probleme se confruntă şi când să-i fie rezolvate.
Între timp electoratul susţinător al social-democraţiei, în cei 18 ani care au trecut din decembrie 1989 încoace, s-a cam subţiat prin eliminare pe cale naturală. S-a ridicat altă generaţie de votanţi, cu alte vederi, cu alte pretenţii. Închis în castelul său de primar şi protejat de aura comunistă, Oghişcă n-a avut ochi să vază şi urechi să asculte că prin Truşeşti adie vântul schimbării. Acum plânge pe umărul lui Aflăcăilor şi nu înţelege ce-au avut truşeştenii cu el, că opt ani nu i-a deranjat cu nimic. Are timp să afle, că ce are de făcut de acum înainte.
Cel mai dureros să plece din scaunul său de primar atât de drag a fost pentru Corneliu Tuduruţă (foto) din Văculeşti. În decembrie 1989 omul a înţeles că vremurile sunt în schimbare. S-a dat cu vremurile, simţind că aşa trebuie să facă, lăsându-se mânat de instinctul său de activist PCR cu vastă experienţă. A ieşit din primărie primar comunist, s-a scuturat în bătaia vântului şi a intrat înapoi primar social-democrat. Nimeni nu i-a zis nimic, nici el nu s-a legat de nimeni. A stat cumincior, a plecat urechea către vox populis, le-a spus cu multă supuşenie că au dreptate în cele ce spun, dar că din cauza corupţiei nu-i poate ajuta. Oamenii l-au înţeles vreme de mulţi ani, dar la un moment dat au vrut să vadă şi ei cum arată corupţia aia care le blochează dezvoltarea comunei şi le înăbuşă drepturile ce li se cuvin. Aşa că l-au ales pe democrat-liberalul Iulian Vlas să intre în primărie şi să scoată corupţia afară, la vedere.
Unsprezece primari social-democraţi cu state vechi în primărie au fost spulberaţi din scaun de către vântul schimbării, care a cuprins întreg judeţul. Sunt şi primari de la alte partide care au pierdut alegerile, dar nu aşa de vechi. Aceşti oameni n-au conceput vreodată că ei pot fi schimbaţi. De aceea lovitura primită este cu atât mai dureroasă. Au trăit deasupra realităţii, iar acum electoratul i-a coborât cu picioarele pe pământ şi i-a trimis acasă. Mai bine mai târziu, decât niciodată! (Ioan Rotundu)