În 2 iulie 2011 am realizat şi difuzat pe televiziunea locală reportajul intitulat Monumente abandonate prin care am semnalat autorităţilor locale faptul că un valoros monument arhitectural precum Casa Sofian este pe cale de a fi pierdut pentru totdeauna.
De atunci au trecut doi ani şi nimeni n-a mişcat un deget. Nici cei din cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură care au o astfel de obligaţie, nici cei de la Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii. Cât despre cei din cadrul Consiliului Judeţean Botoşani care au avut Casa în patrimoniu s-au spălat de ea ca Pilat din Pont, donând casa Mitropoliei Iaşi.
Casa Sofian este valoroasă prin faptul că aparţine Evului mediu târziu şi a fost construită în stilul vienez secession. Casa a fost ridicată înainte de anul 1900 şi a aparţinut filantropului grec Nicolae Sofian. Acesta a ridicat casa în scop de locuinţă dar apoi a fost donată fundaţiei sale în scop social, adică pentru a fi folosită ca azil de bătrâni.
Locuitorii din preajma casei, situată în strada IC Brătianu, vecină cu Liceul Pedagogic, îşi amintesc şi acum de mândreţea şi frumuseţea clădirii
clădirii şi a parcului care o înconjura. Arhitectul istoric Eugenia Greceanu, care a studiat cu mare atenţie ansamblul medieval al oraşului Botoşani a consemnat în scrierile sale că arhitectura Casei Sofian îi dă valoare internaţională, doar în Veneţia mai pot fi văzute astfel de imobile.
O perioadă clădirea a fost în gestiunea Consiliului Judeţean Botoşani. În anul 2005 Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice s-a decis să finanţeze un proiect de renovare a clădirii. S-a obţinut avizul 158/M/2005 iar Consiliul Judeţean Botoşani a emis autorizaţia de construcţie nr. 304/2007. Proiectul de refacere a fost întocmit de arhitectul Cristina Andrei iar lucrările de renovare au fost încredinţate firmei sucevene SC Restaco SRL.
Prin testament, Fundaţia Sofian a lăsat clădirea statului român cu scopul de a-i păstra destinaţia de social, adică de azil. Numai că preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Constantin Conţac, în împrejurări pe care nu le cunosc, a donat clădirea Mitropoliei Iaşi.
Din momentul donaţiei ceva n-a mai funcţionat iar Programul de consolidare şi restaurare pentru punere în valoare au fost întrerupt. De atunci clădirea stă în ruină şi continuă să se degradeze de la o zi la alta. Mitropolia nici gând nu are să investească în renovarea ei iar vreun program cu finanţare europeană nu poate fi accesat câtă vreme clădirea rămâne în proprietatea Mitropoliei.
Corect ar fi ca actuala conducere a Consiliului Judeţean
să declanşeze formalităţile de recuperare a clădirii pentru renovare şi punere în valoare. Clădirea ar fi nemaipomenit de potrivită pentru a funcţiona în ea Secţia de artă a Muzeului judeţean Botoşani. Iar presiune asupra CJ ar trebui să o facă cei de la Direcţia de Monumente din cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Botoşani şi cu sprijinul de resort din Ministerul Culturii. Din nefericire, nimănui nu-i pasă de această bijuterie a arhitecturii unicat prin Botoşani.
Pentru că a demolat Casa Cerchej, care nici nu era declarată monument istoric, Viorel Dănuţa a fost condamnat la închisoare cu suspendare. Dar pentru că un valoros monument istoric de interes internaţional stă abandonat ruinării vinovaţii ar trebui împuşcaţi. Şi iar mă întreb cine s-o facă? Actualul ministru al Culturii are de rezolvat problemele politice ale PSD şi nu de a proteja clădirile istorice de valoare unicat.
Aruncăm bani cu titlu de ajutore sociale pentru întreţinerea puturoşilor din oraşe şi de la sate şi nu salvăm valorile noastre istorice care pot fi mândria acestei naţiuni. Iar la nivel de Botoşani cultura este atât de neglijată, hulită şi umilită cum niciodată nu s-a întâmplat în istoria acestui judeţ. Vinovaţilor nici măcar ruşine nu le este!
PS Puteţi viziona filmuleţul de mai jos realizat în 2012 şi compara cu fotografiile realizate duminică, 15 septembrie 2013.
Ioan Rotundu
