Botoşani/Darabani: Mortul care a îngrozit cortegiul şi l-a făcut stană de piatră pe părintele Nicodim

Dacă în ediţia de ieri v-aţi familiarizat cu apucăturile pline de lăcomie ale familiei preotului Nicodim Nichita, apucături afişate public la slujba de sâmbătă ,12 aprilie, zi consemnată în calendarul ortodox drept „Sâmbăta lui Lazăr”, astăzi veţi afla cum un mort a băgat groaza în cortegiu iar părintele a rămas stană de piatră.
Să dăm timpul înapoi cu vreo 15 ani, cam pe vremea când părintele Nicodim i-a anunţat ăe enoriaşii din satul Teioasa, oraşul Darabani, că le va ridica biserică nouă. Din acel moment părintele n-a ratat nici un prilej de a strânge bani pentru construcţia bisericii. Pe lângă ce a adunat de la enoriaşii din parohie, părintele a primit bani mulţi, miliarde de lei vechi, de la guvern. Numai dărăbăneanul Stelică Strugaru, fost deputat PDL, i-a înlesnit părintelui un fon d guvernamental de 1,5 miliarde .lei vechi.
Numai că banii strânşi şi primiţi de părinte, fără nici un fel de evidenţă şi socoteală dată enoriaşilor, parcă au intrat în pământ. Nici în ziua de astăzi biserica cea nouă nu este gata iar părintele Nicodim îi ceartă pe enoriaşi că nu sunt capabili să adune bani pentru a se finaliza lucrarea închinată Domnului. Câte un sătean mai curajos îl întreabă unde au dispărut banii strânşi până acum. La o astfel de întrebare părintele se enervează crunt şi-i recomand㠄!impertinentului” să se mute la altă biserică dacă nu-i place de el cum slujeşte şi administrează parohia.
Încă de la începutul strângerii a banilor, pe lângă biserică se oploşise săteanul Constantin Cucu, o matahală de om adânc evlavioasă. După spusele unor credincioşi, Cucu a adunat şi predat părintelui, în decursul a peste 14 ani, mari sume de bani. Mai avea Cucu şi darul beţiei, iar când se ameţea îl lua la rost pe părinte să-i spună ce-a făcut cu banii.
Joi, 10 aprilie, Constantin Cucu, după o nouă ceartă cu părintele că nu vrea să spună oamenilor pe ce-a cheltuit banii strânşi şi de ce n-a terminat de construit biserica, preotul l-a luat în şuturi şi l-a trimis acasă. Iar Cucu s-a dus şi, spun sătenii, de necaz s-a spânzurat într-o anexă a casei.
Deşi Cucu l-a slujit cu credinţă vreme de 14 ani, părintele a refuzat să dea podoabele de la biserică pentru a se forma cortegiul de dus la groapă. Doi consilieri, printre care şi Vassile Nanea, s-au dus sâmbătă, 12 aprilie, la părinte să-l roage să le dea podoabele ca să-l îngroape pe Cucu cât de cât creştineşte. Părintele i-a refuzat pe motiv că nu permit canoanele bisericii ca la spânzuraţi să se aducă podoabele din biserică.
Să-l lăsăm pe Constantin Cucu să se răcească aşa cum se răcesc morţii şi să luăm în dezbatere o altă afacere pe seama morţilor. A devenit o modă prin judeţ ca preoţii mai răsăriţi să-şi tragă magazine de odoare bisericeşti şi să ofere servicii de pompe funebre prin firmele înfiinţate fie pe numele lor, fie printr-un aranjament cu o altă persoană ca să nu apară în afacere numele lor.
La Darabani, printr-o manevră destul de abilă, protopopul Constantin Pânzaru are o firmă de pompe funebre dar ea figurează pe numele unui anume Ghebac. Afacerea este prosperă, se aduc sicrie din Republica Moldova şi Ucraina care se vând la preţuri de rouă şi trei ori mai mari, deşi sicriile sunt de proastă calitate. De la Ghebac au luat rudele lui Cucu sicriul în care l-au pus pentru a-l duce la groapă.
Cucu a fost pus în sicriu şi, duminică, de acasă sicriul a fost dus direct la cimitir pentru că spânzuraţii nu pot fi trecuţi prin biserică şi nici nu li se fac slujbe pe traseu. Ei sunt buni numai pentru plata dărilor către biserică, cât sunt vii.
Părintele Nicodim Nichita, care a avut grijă să încaseze banii la nivelul unei înmormântări obişnuite deşi nu făcut mai nimic, a aşteptat sicriul la cimitir, groapa fiind săpată într-un colţ, la distanţă de celelalte morminte. De la poarta cimitirului, cei care au purtat sicriul spre groapă, terenul fiind în pantă, n-au asigurat echilibrul sicriului şi mortul, mult prea voinic faţă de mărimea coşciugului s-a înclinat iar sub greutatea sa spatele sicriului a cedat. Mortul, neavând sprijin, a alunecat cu picioarele afară. Cei prezenţi la înmormântare au crezut că mortul a înviat şi se ridică din sicriu, aşa că au luat-o la fungă printre morminte.
Părintele Nicodim a rămas stană de piatră vâzându-l pe Cucu cum iese cu picioarele din sicriu şi vrea să coboare. Cei care purtau sicriul n-au băgat de seamă că mortul iese din sicriu şi-l duceau spre groapă cu picioarele atârnate afară. Până la urmă, groparii l-au înghesuit din nou pe Cucu în sicriu şi fără să-i mai repare spărtura l-au coborât în groapă şi au aruncat pământ peste el. Toată tărăşenia s-a consumat duminică, 13 aprilie, cu numai o săptămână înaintea Învierii Domnului.
Constantin Cucu, băut fiind, s-a spânzurat pentru că părintele n-a dorit să-i explice pe ce a cheltuit banii adunaţi de el vreme de 14 ani ca să se ridice biserică nouă. Părintele Nicodim nu este impresionat de gestul lui Cucu. Părintele vrea să termine de construit biserica dar, spune el, mai trebuie strânşi bani. Avem şi noi o întrebare: Câţi ani de acum înainte, părinte, că 14 ani au trecut iar banii strânşi în acest interval de timp parcă au intrat în pământ?