Totul a pornit de la intenţia reprezentanţilor Primăriei din Ungureni, de a chema la mediere sătenii din Borzeşti, în marea lor majoritate ţigani, în vederea finalizării unor acte privind înstrăinarea unor suprafeţe de teren ce au aparţinut acestor oameni. În fapt, sătenii au dat bruma de pământ în arendă unei persoane din comuna Vorniceni, Gheorghe Ioniţă, în anul 2004, contractele fiind încheiate la Primăria din Ungureni pe o perioadă de 99 de ani.
Ulterior, o parte dintre arendaşi au semnat nişte chitanţe de mână, un gen de act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care se obligau să renunţe la suprafeţele de teren în schimbul unor sume de bani, hârtiile fiind valabile până la încheierea unor acte notariale. Acum, posesorul de drept, Gheorghe Ioniţă, a cerut Primăriei Ungureni documentele necesare care îi trebuiau ca să intabuleze terenul, ce însumează cincizeci de hectare, rezultatul cumulului de suprafeţe cumpărate de la săteni.
Oamenii, însă, nu mai recunosc înţelegerea făcută cu Gheorghe Ioniţă de la Vorniceni, infirmând că au luat sume de bani de la acesta în schimbul pământului. „ În acest caz , am adus aici o avocată, un mediator şi secretarul de comună, care au încercat să le explice că există acte care stipulează că sau vândut şi au luat bani, dar nu s-au făcut declaraţii notariale. Nu vor să recunoască vânzarea. I-a învăţat cineva că este o portiţă legală să rămână şi cu banii lşi cu pământul” a spus primarul de Ungureni, Ilie Ivanache.
La prima vedere, totul pare o înşelătorie, cel păgubit fiind cetăţeanul din Vorniceni, Gheorghe Ioniţă. Sătenii din Borzeşti veniţi în număr mare la primărie s-au împărţit în două tabere. O mică parte recunoşteau că au vândut şi au primit bani, iar ceilalţi susţineau cu vehemenţă că vor pământul lor înapoi.
„Ieşim noi afară, lasă că vezi tu? Ai luat bani de la acela? Şi de ce nu ai spus, mă?” răcnea un moş Ilie , agitând pumnul în faţa unui consătean, vecin în satul lor. „O dăm în parte? Te răcneşti la mine? Eu nu mă tem de tine. Stai că vezi tu, ţi-oi croi una…” a venit replica imediată. „ Ne vrem pământul înapoi. Pământul nostru de la părinţi. l-am dat în arendă acum şase ani şi acum omul acela a făcut ceva aici la Sfatul Popular şi au vândut pământul. Mie să-mi dea bucata de pământ de 35 de ari pe care am dat-o în arendă că nu am primit nimic de la acela” a spus Maria Tinu.
Sătenii s-au certat ore în şir între ei, conflictul fiind alimentat şi de prezenţa secretarului Primăriei Ungureni Dan Huilă care a încercat zadarnic să explice, cu acte, cum stau lucrurile. Cei doi mediatori, chemaţi de la Botoşani, aproape că nu au reuşit să scoată o vorbă, în timp ce poliţistul din comună, chemat să stăpânească mulţimea, stătea liniştit afară, pe bancă, departe de focul „conflictului”.
Câteva lucruri trebuiesc însă lămurite. Orice contract de arendă se înregistrează la primărie într-un registru special. Dar în dosarul arătat nouă de secretarul Dan Huilă, în spatele contractelor de arendă se aflau şi actele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată contestate de presupuşii vânzători. Ce căutau aceste contracte la primărie? În ce scop au fost ele primite şi arhivate de secretar?
Apoi, fiind vorba de o afacere privată, de nişte vânzări-cumpărări de teren, de ce a fost nevoie implicarea primăriei când toată neînţelegerea ivită este un conflict de competenţa unei instanţe de judecată? Nouă ni s-a părut suspectă prezenţa secretarului Huilă în toată afacerea, mai ales că a insistat pe lângă noi să nu scriem nimic în presă. Firesc, ne-am întrebat: Cine pe cine a escrocat în vânzările de teren de la Borzeşti?
Nici şeful de post nu s-a arătat interesat de afacere, deşi orice alt poliţist ar fi mirosit că „ceva este putred în Danemarca” şi că-i rost de activitate specifică muncii de poliţist Prea arată totul a treabă ţigănească!
(Lavinia Preda)