Botoşani/Ipoteşti: Tristeţe eminesciană la Lacul cu nuferi

A venit primăvara şi mi-am făcut un obicei ca prin luna martie să arunc o ocheadă pe la lacul cu nuferi (foto 1) din pădurea Ipoteştilor, lac devenit celebru datorită poetului Mihai Eminescu. Ieri am făcut acelaşi lucru. Eram interesat să văd cum s-a păstrat peste iarnă lucrările de amenajare efectuate sub supravegherea preşedintelui Consiliului Judeţean Botoşani Costică Macaleţi, operaţiune ce s-a derulat în vara anului trecut, imediat ce Macaleţi a preluat funcţia de preşedinte, după ce a renunţat la cea de prefect, ambele datorate PSD-ului. Lucrările au fost încredinţate unei firme în spatele căreia s-a afla liberalul Costel Şoptică. Despre aceste lucrări am scris articolul „O firmă fantomatică toacă banii CJ-ului la Lacul Eminescu”, apărut în ediţia din 29 septembrie 2016. De cum am părăsit drumul judeţean ce străpunge satul Cătămărăşti Vale şi m-am înscris pe aleea ce duce la lac, am putut constata starea jalnică a asfaltului. Credeam că măcar în praful alegerilor parlamentare de anul trecut, Aneta Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu, moştenitoare a funcţiei de la soţul Verginel Gireadă, atunci încă deputat PNL, din interes electoral a asfaltat aleea. Nimic din toate acestea! Dimpotrivă, drumul îngust este atât de degradat că a devenit un risc major pentru a-l parcurge cu maşina. Parcarea neamenajată (şi iarăşi nu înţeleg această lipsă de respect pentru valorile eminesciene), unde turiştii îşi parchează maşinile, stă străjuită de aceleaşi ruine ale unui fost local de alimentaţie publică căruia cineva i-a dat foc (foto 3). Sunt vehiculate două variante legate de incendierea acestei unităţi turistice. Ridicată în perioada pe când cooperaţiei de consum era condusă de către Aneta Feodorov, unitatea a fost gestionată de un anume Alexa care după 1990 a şi cumpărat-o, Alexa a vândut-o fostului om de afaceri Lungu. Dup decesul acestuia unitatea a fost preluată de fiul acestuia Tiberiu. Se spune că acest Tiberiu, un personaj dubios şi controversat, ar fi pierdut unitatea la un joc de poker. Pentru că n-a predat-o câştigătorului, acesta i-a pus foc. A doua variantă este că cineva ar fi vrut să cumpere unitatea, de acum ajunsă în paragină, pentru a o pune în valoare. Tiberiu Lungu a cerut suma de 50 mii euro, mult superioară valorii reale. Din invidie, potenţialul cumpărător i-ar fi pus foc. De-o fi una sau alta, ce-a mai rămas de pe urma flăcărilor strică iubitorului de meleagurile copilăriri lui Eminescu imaginea iar autorităţile locale, cele judeţene privesc acest peisaj dezolant fără a acţiona în vreun fel. La intrarea pe aleea pietonală care duce la lac s-a construit un fel de chioşc din lemn, probabil viitor spaţiu de vânzare a suvenirurilor. Un indicator arat㠄Toaletă ecologică”, dar locul indicat este gol. Dalele puse pe aleea de acces sunt în unele locuri acoperite de nămolul adus de ape. Proiectantul n-a prevăzut rigole care să apere aleea de apele venită din pădure şi aducătoare de nămol şi resturi vegetale. În apropiere de lac se urcă pe trepte betonate însoţite de o bară de sprijin din lemn. În două locuri bara a fost distrusă sau pur şi simplu furată (foto 2) . Soluţia era ca bara se sprijin să fi fost una metalică şi bine legată de piloni. N-a fost să fie! La lac, iar sunt indicatoare spre toalete ecologice dar aceste nu-s de găsit. Am constatat încă din perioada când se lucra anul trecut că alea de acces în jurul lacului a fost placată cu dale la prea mare distanţă una de alte aşa că de ai tocuri la pantof, acesta va fi agăţat între dale. Şi dalele de pe aleea de acces erau în anumite locuri acoperite cu nămol pentru că nu s-au luat nici un fel de măsuri ca aleea să fie protejată de aluviunile aduse de ape. Lacul este acoperit de resturi vegetale. Îndată va porni vegetaţia. Dacă în câteva zile aceste resturi vegetale nu vor fi îndepărtate, ele vor urâţi lacul atunci când nuferii îşi vor scoate frunzele la lumina zilei şi vor înflori. N-am înţeles nici de ce nu s-a continuat cu aleea dalată în întreg jurul lacului. În partea stângă aleea se afundă în pădure şi se propteşte într-un şanţ adânc pe care nu-l poţi trece cu piciorul iar punea, care pare să fi existat, a fost luată de ape. În partea dreaptă aleea se termină în coada lacului şi nu duce până la punctul „Observator” arătat de indicator. M-am deplasat de la lac la sediul Memorialului Ipoteşti pentru a discuta cu directorul instituţiei despre care ştiu că este o profesoară venită din Republica Moldova., de la Bălţi. N-am găsit-o dar am dat peste directorul adj. Daniel Tupiluş, fiul consilierului judeţean Tupiluş. Omul este de profesie inginer de industrie uşoară, pielar, şi este limpede că a ajuns în funcţie pe linie politic ă, graţie tăticului. Urmează ca în săptămâna ce va veni să încerc să dialoghez cu noul director. Sper să ştie limba română pentru că eu nu cunosc limba moldovenească oficializată de Dodon, socialistul bolşevic ajuns preşedintele Republicii Moldova şi care acum a cerut să fie scoasă din programa şcolară Istoria românilor şi să fie introdusă Istoria Moldovei.