Cine cutreieră judeţul, încă mai poate admira construcţiile fostelor CAP-uri, IAS-uri sau Asociaţii Economice Intercooperatiste (AEI). Unele întregi, altele în ruină. După 1990, tot ce-a fost zootehnie în sistem centralizat s-a distrus. Dacă s-ar fi găsit minţi luminate care să transforme aceste sisteme centralizate de creştere a animalelor în ferme zootehnice private, ar fi fost un lucru extraordinar. Acum le-ar fi putut dezvolta prin accesare de credite europene şi ar fi obţinut bani frumoşi. N-a fost să fie, pentru că la noi mentalitatea de a distruge lucrul gata făcut este mai puternică decât a păstra şi dezvolta acel lucru.
Pentru că CAP-urile au fost lichidate prin forme mai mult sau mai puţin controlate oficial, resturile grajdurilor rămase au fost vândute la mezat de către fostele bănci agricole, pentru a-şi recupera datoriile. Ce-a rămas nevândut de către bănci, prin Hotărâre de Guvern s-a trecut în proprietatea primăriilor. Iar primarii, care s-au succedat începând din 1992 încoace după cum a bătut vântul intereselor locale, au jumulit şi ei ce-au putut. Un exemplu în acest sens l-a constituit, la acea vreme, primarul Suharăului, Victor Vieru, care a preluat grajdurile fostului CAP Lişna, s-au ce-a mai rămas din ele. Vieru a fost ales primar în 1996, tot atunci primăria primind în proprietate şi acele grajduri. În doi ani s-a furat tot ce s-a putut fura (foto 1). Curtea de Conturi, care a controlat Primăria Suharău, s-a împotmolit în a putea stabili vreo vinovăţie, pentru că primarul ales în 1996 a primit grajdurile, dar n-a semnat pe nici un act. Prinde orbul, scoate-o ochii! Cine circulă spre Darabani, la intrarea în Lişna, pe partea dreaptă, mai poate admira nişte ruine, semn al unei prosperităţi cândva.
Mai aproape de Botoşani, în comuna Stăuceni, la intrarea în satul Victoria pe stânga dinspre Botoşani, se afla o mândreţe de Fermă pentru creşterea şi îngrăşarea meilor. S-au mai făcut afaceri pe seama ei încă până spre 1995, chiar 1996. După care, furată de cei puşi s-o administreze, ferma a intrat în procedura de lichidare. S-a găsit şi un profitor, care să cumpere de la judecătorul sindic şi administratorul lichidator grajdurile şi terenurile. Ferma de la Victoria a fost cumpărată de către unul Bâlbă. Scoate bani frumoşi, pentru că acum o vinde pentru demolare, bucată cu cu bucată. A avut unele probleme cu noi, privind o restantă la impozitul pe clădiri şi pământ, de vreo sută milioane lei. Am încasat banii şi nu mai avem probleme ne-a explicat primarul comunei Stăuceni, Mihai Chihaia. Cert este că Bâlbă a dat pe toate acele grajduri şi terenuri o sumă insignifiantă faţă de cât scoate acum din valorificarea acestora. Încă o dovadă că cel mai prost administrator este statul, iar în afacerile cu statul, o minte pricepută dă tunuri.
La Dângeni, pe partea dreaptă cum se merge spre Hăneşti, pot fi admirate ruinele fostei AEI. Şi aici se creşteau sute de animale. Pentru că Asociaţia a avut datorii la stat, Fiscul i-a scos patrimoniul la vânzare. Acum, de administrarea bunurilor se ocupă Cecilia Dreţcanu din Dângeni. Totul este în lichidare judiciară, iar lichidatorul, cineva Drescanu din Cucorăni, stă la prea mare distanţă pentru a putea supraveghea rămăşiţele de grajduri din Dângeni. Aşa că fură cine poate şi cum poate. Ia când vine vorba de furtişaguri, dânginenii sunt meşteri mari.
Interesantă este şi evoluţia patrimoniului fostului AEI Suliţa (foto 2). Grajdurile şi terenul aflate pe partea stângă la intrarea în localitate dinspre Botoşani îţi atrag atenţia, vând-nevrând. Primul stăpân al acestor grajduri a fost, cândva cunoscut om de afaceri Papi Paraschivescu. Căzut în patima beţiei, Paraschivescu a fost repede deposedat de acele bunuri de către fratele prefectului Simionovici, un dubios om de afaceri cu imobiliare. Cum, necum de la Dan Simionovici, terenul şi cu ce-a mai rămas din grajduri au ajuns în proprietatea cunoscutului liberal suliţan, prof. Corneliu Popescu. Renumit pentru afacerile sale nereuşite (falimentul a două abatoare şi datări către stat de zeci de miliarde de lei vechi) Popescu vinde acum grajdurile bucată cu bucată şi scoate bani albi pentru zile negre.
Şirul exemplelor poate continua. Am dorit ca prin această mică anchetă să atrag atenţia că averile comune, ridicate pe sudoarea ţăranilor, s-au risipit în vânt. Ce nu s-a furat a ajuns pe mâna unor profitori, cu concursul judecătorilor sindici şi al unor lichidatori isteţi, care au acumulat averi uriaşe pe seama lichidării acestor resturi de averi, cândva obşteşti.
În momentul de faţă, prin judeţ, întreprinzători privaţi înjgheabă alte ferme zootehnice sau agricole, în cu totul alte condiţii. Despre efortul lor într-un viitor reportaj. (Ioan Rotundu)