M-au impresionat spusele foştilor elevi:
„Ne-am împrăştiat prin ţară ducând faima liceului nostru drag, fiind cadre de excepţie”
„Ţara are a mulţumi profesorilor de la Liceului Pedagogic Botoşani pentru minunatele cadre de învăţători formaţi pe acest loc binecuvântat de Dumnezeu din Moldova noastră, zona Botoşani”
„Nu ne grăbim, n-avem de ce. Am venit din toată ţara pentru a ne reîncărca sufletele cu tot ce este mai bun, mai deosebit” afirma Geta Vizitiu învăţătoare în judeţul Vrancea.
„Locuiesc în Dobrogea, în comuna Cumpăna, de 30 de ani. Rădăcinile mele sunt aici, pe acest pământ al strămoşilor mei Tudora-Botoşani” afirma cu lacrimi în ochi Lenuţa Carp.
„Sunt învăţătoare în oraşul Rădăuţi Bucovina. Nici nu ştiţi cât am muncit ca să-mi câştig un loc binemeritat printre bucovineni”, ne spunea Coca Şparhat.
Fostele eleve au venit cu soţii şi copiii lor din locuri îndepărtate, pe unde paşii sorţii le-au purtat.
Lina Fluieraru, învăţătoare în Lugojul îndepărtat afirma: „Nu mă poate reţine nimeni. Mi-aţi telefonat şi am venit. Nu pot uita anii de liceu, locul unde m-am format ca om. Au fost anii mei de aur. Nu vă pot uita dragii mei profesori şi colegi.”
Fiecare din foştii elevi, prezenţi la întâlnire, cu emoţiile inerente se destăinuiau profesorilor şi, mai ales, colegilor asemenea copilului cuminte dintr-o familie unită.
Se putea citi pe feţele lor bucuria realizărilor, bucuria reîntlnirii, dând frâu liber amintirilor de neuitat. Pentru câteva ore au fost din nou elevii noştri.
Unii din foştii elevi, ajunşi în funcţii de tot respectul pentru munca lor depusă în decursul anilor: Georgică Manole (director la Direcţia Agricolă Botoşani), Andrianu Virgil (judecător la Suceava), Costică Lohan (profesor la Licelul „Mihai Eminescu” Botoşani, Enciu Ioan (profesor instructor la Clubul Copiilor Botoşani) cu modestia caracteristică oamenilor deosebiţi, au fost pentru câteva ore din nou – elevii liceului.
Cu orchestra înfiinţată ad-hoc, Andrianu V. - acordeon, Lohan C. – vioară, Enciu I. – trompetă, au contribuit prin melodiile cântate cu talent şi suflet să înfierbânte şi mai mult atmosfera încărcată de emoţiile reîntâlnirii. Dar, parcă pot uita de „hora profesorilor?”
Domnica Dănilă, Lenuţa Dănilă, Geta Vizitiu, Lenuţa Carp, Lina Fluieraru ne-au invitat să participăm activ la „hora profesorilor”.
Prinşi de mâini, profesorii prezenţi - Domnii D. Apetrei, D. Dimitriu, Gh. Guter, V. Dughilă şi subsemnata Maria Cojocariu (foto), împreună cu foştii elevi am format o horă, cu adevărat „hora veseliei”, retrăind minute în şir clipe frumoase, ca pe vremea tinereţii noastre, pentru care le mulţumim dragilor noştri elevi.
Muzica selectă a restaurantului nu-şi mai avea sens. Organizarea impecabilă de către doamnele învăţătoare Lenuţa Ivanov şi Viorica Bejenariu, a contribuit din plin la reuşita acestei revederi. Nu trebuie să le uităm şi pe doamnele învăţătoare Lorica Bălăucă şi Tuţa Luchian care s-au implicat alături de colegele lor, amintite mai sus, ca această întâlnire să fie cu adevărat una de neuitat.
Această revedere reuşită ne dovedeşte peste ani şi cât de uniţi au fost elevii liceului nostru.
Şi-au readus din memorie, în prezent, emoţiile artistice înălţătoare trăite pe scene, la spectacole şi concursuri cu formaţia corală a Liceului Pedagogic, înfiinţată şi dirijată de mentorul lor, regretatul profesor – dirijor Gheorghe Cojocariu.
Peste întreaga adunare am simţit cu toţii prezenţa invizibilă a profesorului Cojocariu. Era alături de foştii săi elevi, fiindu-le şi diriginte doi ani.
Înconjurându-mă cu dragoste sinceră, am simţit stima şi respectul care i se cuvenea şi dirijorului lor Gh. Cojocariu.
A fost cândva,
Nu demult tare,
A fost ca-n vise trecătoare,
A fost cândva...
Pe lângă mine staţi mereu
Vă simt apropierea
Mă-nconjuraţi cu drag
Şi asta-i mângâierea.
Fiinţe dragi inimii mele
Elevii din trecut
Nici voi nu mă uitaţi
Chiar dac-aţi fost demult.
(Profesor Maria Cojocariu)
