Iar pentru băieţii deştepţi subvenţiile agricole, acordate sub diferite forme, sunt mană cerească. Săptămâna trecută am fost sunat de către Marcel Butnaru, din satul Brăteni, comuna Dobârceni. Omul a ţinut să ne sesizeze că la nivelul comunei s-au înfiinţat două asociaţii agricole care au pus stăpânire pe imaşul comunal, urmând a încasa subvenţia estimată la vreo două miliarde de lei vechi.
La aşa o informaţie ne-am urcat în maşină şi ne-am dus glonţ la Brăteni. Marcel Butnaru n-a fost în măsură să ne lămurească exact despre ce este vorba, el susţinând că un anume Vechiu din Brăteni şi cu un anume Hodan din satul Murguţa, rudă a primarului, au pus la cale un mod de a pune mâna pe subvenţiile care se acordă pentru păşune.
Ne-am dus la Primăria Dobârceni. Primarul Simion Hodan, cu vocea lui moale, nu ne-a fost de mare folos. În schimb, viceprimarul Relinschi, (foto 1) un pezevenghi isteţ şi abil la vorbă, n-e explicat cum stau lucrurile, fiind foarte grijuliu ca nu cumva să intrăm şi în zona interzisă nouă a afacerii.
Potrivit cerinţelor europene, subvenţia la imaşul public nu se mai acordă primăriei. Cetăţenii posesori de animale trebuie să închirieze sau să liciteze concesiunea imaşului public, ei urmând a fi beneficiarii subvenţiei, bani acordaţi pentru întreţinerea imaşului, amenajare de adăpători sau de îndiguiri care să oprească eroziunea.
Băieţii deştepţi au mirosit afacerea. La Dobîrceni s-au găsit doi isteţi, un consilier local şi o rudă de-a primarului care au înfiinţat două asociaţii agricole, ca organizaţii nonguvernamentale şi au concesionat tot imaşul primăriei, vreo 700 ha teren. Preţul de concesiune, potrivit viceprimarului, a fost de 65 lei/ha. Asociaţiile vor mai plăti şi impozitul pe teren în sumă de 45 lei/ha, în total 110 lei/ha. În schimb, vor primi de la Agenţia de Intervenţie şi Plăţi în Agricultură suma de 85 euro/ha, adică vreo 340 lei(ha. La suprafaţa concesionată, vor primi cam 2,5 miliarde lei vechi.
Viceprimarul Relinschi a încercat să mă convingă că aceşti bani nu se pot utiliza decât numai în interesul cetăţenilor crescători de animale, îmbunătăţindu-se puterea de rod a imaşului. Dar când l-am întrebat ce salariu lunar are preşedintele asociaţiei şi restul angajaţilor, căci s-au găsit repede funcţii de secretar, contabil etc. a cam dat din colţ în colţ. Lefurile acestora se va număra în zeci de milioane, ceea ce va dijmui substanţial banii din subvenţie. Apoi, ştim noi cum se mai dijmuiesc aceşti bani. O adăpătoare care costă 50 milioane lei în practică, va figura în hârtii cu 200 milioane. Cine va verifica modul de folosire a subvenţiei? Cine altcineva decât
cenzorul asociaţiei, adică tot cei care cheltuiesc banii. Dar sta nu-i tot! La Dobârceni mi s-a spus că întreaga metodologie de organizare o oferă cei de la Consultanţa Agricolă Botoşani, respectiv domnul Gheorghe Dănilă. În drumul spre Botoşani am oprit în cătunul 7 Hoţi, cândva aparţinând de comuna Gorbăneşti şi trecut la Dângeni. Aici este o fermă de vaci a unui cetăţean din Iacobeni, pe nume Moscalu. Într-un grajd din fosta fermă a IAS Dângeni, situat în satul Gulioaia, se află o altă fermă de vaci care aparţine inginerului Maroccico. De la localnicul Gheorghiciuc am aflat că Maroccico l-a instruit pe Moscalu cum să înfiinţeze o asociaţie pentru a pune mâna pe banii din subvenţii la păşune. Iar Moscalu a reuşit să înfiinţeze acea asociaţie fiind consiliat, de cine credeţi?, de soţia lui Maroccico care este angajata Oficiului de Consultanţă Agricolă Botoşani.
Aşa stând lucrurile, ne-am dus la Gheorghe Dănilă (foto 2), şeful acestui Oficiu de Consultanţă. Omul a fost foarte deschis şi ne-a explicat cum stau lucrurile. Ca banii din subvenţii la păşune să fie primiţi, crescătorii de animale trebuie să se organizeze în asociaţii de crescători, adică forme nonguvernamentale. Nimic rău până aici. Numai că toţi angajaţii Oficiului de Consultanţă dau relaţii pentru înfiinţarea acestor asociaţii pe bani.
Mai mult, au inventat şi o expertiză contabilă. Cică este necesară pentru a se şti cum se vor cheltui banii din subvenţii. Iar expertiza costă şi ea. Gheorghe Dănilă ne-a spus că el percepe sume modeste. Cam 4 lei/ha, adică, pentru Dorbârceni spre exemplu, la 700 ha, cam 2.800 lei, respectiv 28 milioane lei vechi. Alţi colegi ai săi sunt mai lacomi, cer 6 lei/ha.. O sumă frumuşică pentru o expertiză făcută din birou. Înmulţiţi această sumă cu sutele de asociaţii care s-au înfiinţat şi se înfiinţează prin judeţ şi veţi afla cam la cât se ridică câştigul celor care s-au lipit afacerii.
Iată dar, că pe seama subvenţiilor agricole la păşune, băieţii deştepţi au creat un întreg mecanism de căpuşare. Iar mecanismul duduie, că l-am găsit funcţionând din plin şi la Ungureni şi la Roma.
Rezumând întreg lanul afacerii rezultă: primăriile închiriază sau concesionează imaşul comunal unor asociaţii agricole, care asociaţii se formează plătind o sumă de bani unui angajat al Oficiului de Consultanţă Agricolă Botoşani. Ca totul să fie beton, se mai face şi o expertiză contabilă, că dă bine la europeni, contra unei alte sume de bani.. Primăria îşi trage şi ea parte prin preţul închirierii sau licitaţiei şi a introducerii impozitului pe teren. Vin la rând cei aflaţi în fruntea asociaţiilor să transpire cheltuind banii primiţi de la APIA, pe salarii barosane şi alte şmecherii. Ultimii pe filieră sunt inspectorii de la APIA, care vor verifica în teritoriu cum s-au cheltuit banii. Cum se poate constata, fiecare are feliuţa lui de tort şi n-are a se certa cu vecinul.
Tot veneau de la Uniunea Europeană critici că nu angajăm şi cheltuim fondurile care ni s-au repartizat. Iată că o facem!
Ioan Rotundu
acum avem 1,4 milioane şi ne întrebăm unde e problema
