În tinereţe, Pintilie a fost gestionar şi apoi preşedinte al Cooperativei de consum Răuseni. La nivel de judeţ era considerat un preşedinte de nădejde care când se angaja să facă ceva, acel ceva devenea faptă şi nu vorbă aruncată în vânt aşa cum făceau majoritatea conducătorilor puşi în funcţie de PCR.
Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins la pensie dar cu o puzderie de treburi gospodăreşti pe cap. Avea de lucrat grădina, viţ-a de vie, de îngrijit animalele din curte pentru că el toată viaţa sa şi-a dorit să aibă grădina întreţinută ca la carte iar curtea plină cu animale. Împreună cu soţia a avut tot timpul o casă şi o curte care puteau servi de model sătenilor dornici să fie şi ei gospodari în rând cu lumea bună.
Ca fost gestionar şi conducător de unitate comercială s-a autorizat persoană fizică şi a deschis un chioşc cu produse alimentare. N-a urmărit să se îmbogăţească, că avea tot ce-i trebuia dar voia ca împreună cu soţia să fie antrenaţi într-o activitate care să-i menţină în formă fizică şi mai ales intelectuală.
A asistat cu durere să vadă cum oamenii din sat au năvălit asupra averii fostului CAP şi a risipit-o fără să se gândească că-i munca vieţii lor. Pentru că oamenii şi luaseră pământul înapoi şi nu ştiau ce să facă cu el, neavând utilaje să-l lucreze, Pintilie s-a însoţit cu un inginer agronom şi a pus bazele unei societăţi agricole.
Acuzat că vrea să reeînvie CAP-ul comunist, Pintilie nu sa lăsat descurajat şi a reuşit să facă o societate funcţională. După nici doi ani sătenii au constatat că ce a făcut Pintilie este un lucru bun iar cei care au intrat în societate aveau cu ce lucra pământul şi obţineau recolte bune.
Totul mergea din ce în ce mai bine, aşa că au apărut acei cârcotaşi, acei critici înveninaţi de invidie de care stau pe margine şi otrăvesc mintea celor slabi de înger, oameni care n-au la viaţa lor o realizate dar care au un deosebit talent de a-i ponegri pe cei care obţin rezultate prin propria muncă. Influenţaţi de aceşti cârcotaşi, unii membri asociaţi au început să emită pretenţii care nu se puteau onora pentru că s-ar fi pus în pericol buna funcţionare a societăţii.
Dar sămânţa dihoniei bine plantată de cei invidioşi pe societatea lui Pintilie a dat rod şi asocierea s-a spart. Mai târziu acei care au distrus societatea aveau să realizeze că făcuseră o

Desfiinţarea societăţii l-a făcut pe Pintilie să-şi procure propriile utilaje agricole ca să-şi poată lucra propriul pământ dar şi să facă prestări servicii. Şi acum are utilajele necesare să lucreze pământul de la arat la recoltat şi-i mai ajută pe cei nevoiaşi. Problema lui Pintilie este că nu găseşte forţă de muncă. Cei buni de muncă din sat preferă să privească cum muncesc cei mai învârstă dar sub nicio formă nu acceptă să mai lucreze cu ziua aşa cum au lucrat pe vremuri părinţii şi bunicii lor.
Când i-am bătut în poartă, nu-l mai văzusem pe Pintilie de vreo 10 ani. Vorbea la telefonul fix cu băiatul de la Iaşi, şi el pensionar militar. Nu m-a recunoscut decât atunci când i-am rostit numele. S-a bucurat că mi-am adus aminte de el pentru că despre foştii lui şefi de la UJCC Botoşani nu ştie dacă mai sunt în viaţă.
M-am uitat la el şi nu-mi venea a crede că am în faţă un bărbat la vârsta de n87 de ani. Arată bine, faţa sănătoasă şi mersul vioi. Mâinile îi erau pline de must negru, semn că îşi culegea strugurii din via aflată în spatele casei.
Soţia sa tocmai era solicitată de câţiva săteni să le vândă sucuri şi nu mai ştiu ce produse alimentare. A a părut şi un ţigan cu cazane de vânzare. Pintilie l-a refuzat categoric apoi mi-a spus că sunt cazane din tablă proastă şi prost confecţionate. Ca să nu observe cumpărătorul că apa curge pe la fundul cazanului, ţiganii au uns fundul cu săpun. După nici două ore de la cumpărare fraierul observă că apa din cazan curge dar deja ţiganul este departe iar el rămâne bun păcălit.
Nu se putea ca în discuţia noastră să nu aducem vorba de politică. Pintiulie a fost consilier local până în anul 2012 Se consideră social-democrat şi chiar dacă primarul actual are realizări frumoase, inclusiv un sediu nou de primărie (foto 2) şi vreo 8 km de drum asfaltat, la anul va susţine candidatura social-democratei Maria Jijhie, patroană a unui complex comercial care domină în a aproviziona populaţia din comună.
M-am despărţit de Ioan Pintilie cu promisiunea că atunci când voi mai trece prin Răuseni îl voi vizita. Mai spre sărbătorile de iarnă pe când vinul din butoi este limpede. Pintilie face un vin negru smolit, taninos, din care dacă bei o optiţă simţi cum sângele zburdă prin vene iar corpul întinereşte brusc.
Poate că acest vin o fi secretul tinereţii lui Ioan Pintilie care la cei 87 de ani ai săi se simte mai sănătos şi în putere decât sfrijiţii de tineri pe care-i doboară vântul pe stradă dacă suflă mai cu vigoare.