Fac aceste afirmaţii, bazându-mă pe informaţiile de care am luat cunoştinţă în cursul zilei de ieri. Ştim cu toţii că de când a fost instalat în funcţie, Guvernul Boc n-a mai pomenit nimic de criza economică: dacă are în vedere un program de măsuri prin care să contrabalanseze efectele crizei, dacă va susţine activităţile private ale oamenilor de afaceri autohtoni, prin infuzie de capital sau facilităţi fiscale, ca să nu ajungă în faliment. N-a rostit nici o vorbuliţă despre cauzele adevărate care duc la deprecierea leului şi înglodarea românilor în datorii la bancă.
Ieri însă, ceva a transpirat în presă. Cică noul ministru al Finanţelor, democrat-liberalul Gheorghe Pogea, printre alte măsuri restrictive, care ne vor usca buzunarul şi de ultima leţcaie, îi va jumuli drastic pe ţărani, adică pe cei care au fost dintotdeauna au fost consideraţi talpa ţării.
Nici un guvern din 1990 încoace n-a considerat să investească în agricultură, ca această ramură să devină baza economiei româneşti şi să nu depindem de importuri la produse alimentare, ci să fim exportatori, aducători de valută în visteria ţării. Acum plătim cu vârf şi îndesat această nepăsare guvernamentală faţă de agricultură, de dezvoltarea şi valorificarea potenţialului acesteia.
Importăm produse alimentare, consumând valuta şi devalorizând leul, iar pierderile înregistrate le suportăm cu toţii. În toţi aceşti ani, chiar dacă ţăranul a luptat cu birocraţia şi abuzurile şi şi-a obţinut pământul moştenit din moşi-strămoşi, n-a fost ajutat să-l lucreze. Dimpotrivă, i s-au pus fel de fel de piedici, cele mai înrobitoare fiind accizele ridicate pe motorină şi distrugerea industriei interne de construcţii maşini agricole.
A apărut apoi impozitul pe teren. Iar acum, Guvernul Boc, va introduce impozitul pe venit. Iată cum au gândit guvernanţii să lupte împotriva crizei: aplicând încă un impozit ţăranului. Prin acest impozit se va ajunge în situaţia ca ţăranul să-şi impoziteze şi hrana proprie, autoconsumul de alimente în familie. Fumăritul, ca impozit aplicat ţăranilor în perioada medievală târzie a fost ceva uman, faţă de ce pregăteşte ţăranilor actualul Guvern Boc. Nu le asigură subvenţii, nu le plăteşte renta viageră, nu le preia producţia la stat, nu-i subvenţionează să-şi exporte produsele, în schimb le mai aplică un impozit.
Să mai adăugăm că tot din acest an, ţăranul, ca şi orăşeanul, este obligat să-şi asigure locuinţa, imobilele şi producţia. Iar asigurarea îl va costa milioane de lei. De unde va face rost de aceşti bani? Nu interesează pe nimeni din cei care ne guvernează. Ei ies la rampă şi recită texte care nu mai au nimic comun cu interesele celor de jos. Una vorbesc, alta votează!
S-a ajuns din nou ca ţăranul să umble cu pantalonii rupţi în fund şi căciula desfundată. Singura deosebire este că în perioada boierilor, cei rupţi în fund erau iţarii, iar acum pantalonii nemţeşti, călcaţi la dungă.
Agricultura este singura cale de salvare, de redresare a economiei româneşti. Dezvoltarea ei înseamnă infuzie de fonduri şi nu impozite aplicate ţăranilor. Celor din Uniunea Europeană le convine ca România să fie menţinută piaţă de desfacere pentru produsele lor, dar nouă nu. Numai că redresarea agriculturii n-o să vină nici de la Guvernul Boc, cum n-a venit nici de la cele de până acum. Ne trebuie un guvern care să gândească şi să acţioneze în spirit românesc şi nu să se lase cumpărat sau condus de către Occident.
Se apropie luna februarie, iar Guvernul Boc ar trebui să ia aminte la modul cel mai serios. Cuţitul mai are un pic şi ajunge la osul ţăranului. Părerea mea!
20.01.2009
