Am ajuns la schit pe vechiul drum, adică am ieşit din judeţul Botoşani pe la Frumuşica, am intrat în cel al Iaşului prin Hârlău Pârcovaci şi am revenit în judeţul Botoşani cârnind la dreapta pentru a părăsi valea Bahluiului. Ziua s-a arătat încă de dimineaţă a fi una curată, adică însorită. Verdele pădurii zburda vesel în razele soarelui iar drumul forestier nu era atât de accidentat aşa că am putut să-l parcurgem şi cu maşinuţa noastră joasă.
Numai că după ce ne-am adâncit în pădure cale de vreo 4 km am avut surpriza să constatăm că s-au făcut tăieri masive, suprafeţe mari de pădure de-o parte şi de alta a drumului fiind defrişate iar stivele de trunchiuri puse pe căprării: stejar, frasin, fag, paltin aşteptau să fie încărcate în maşini şi duse nu se ştie unde şi a cui prosperitate. Toate defrişările s-au operat pe zona de pădure aparţinând judeţului Iaşi. Păcat că s-a distrus aşa frumuseţe de pădure, cu arbori în plină putere de vegetaţie dar cui îi mai pasă în ziua de astăzi, cărei autorităţi a statului, când aurul verde românesc este cărat străinilor chiar de către cei care ar trebui să-l ocrotească?
La schit am fost întâmpinaţi de jandarmii ce răspundeau cu ordinea dar fiind maşină a presei am fost lăsaţi să intrăm până în apropierea chiliilor. Am ajuns exact când părintele stareţ Isidor, secondat de primarul comunei Frumuşica, Costel Rădeanu ce purta eşarfa oficială şi alţi preoţi îl primeau pe mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înalt Preasfinţitul Teofan.
Întreg alaiul s-a deplasat în interiorul
interiorul bisericii unde preoţii s-au îmbrăcat în veşmintele lor strălucitoare, au urcat pe scena amenajată an de an în acelaşi loc şi au început slujba cu o rugăciune pentru ploaie. Curtea schitului s-a umplut repede de creştini, vârstnici şi tineri, unii strânşi grămadă în faţa scenei, alţii aşezaţi pe pături sau direct pe iarbă. Rând se formase şi la luat agheasmă, deşi erau puse la dispoziţie câteva butoaie de plastic pline ochi. Sub zidul bisericii era amenajat pangarul unde se vindeau lumânări şi se scriau pomelnice, undeva mai retras se frigea peştele la grătar iar în spatele bisericii, la umbră, câteva femei îmbrăcate în negru pregăteau de zor pachete cu alimente pentru cei care nu vor rămâne la masa oferită de părintele stareţ. Altă aglomeraţie era în biserică, în faţa altarului, mulţi dintre veniţi ţinând să sărute icoanele şi să lase părintelui Cleopa pachetele cu alimente aduse special pentru a fi donate schitului.
După acest tur prin curtea schitului mi-am îndreptat atenţia spre a localiza eventualele oficialităţi şi persoane mai importante prezente. L-am remarcat în public pe Gheorghe Sorescu, preşedintele interimar al Consiliului Judeţean Botoşani, Constantin Conţac alături de Eugen Mirăuţă, doi elefanţi ai social-democraţiei botoşănene acum pensionaţi politic, însă n-am zărit nici o fustă sau pantalon de parlamentari şi bine au făcut că n-au împietat cu prezenţa lor sărbătoarea creştinească.
Prezenţa, după opiniile celor care au fost şi anul trecut dar şi a jandarmilor şi a doi ofiţeri de la ISU, a fost mai redusă faţă de anii anteriori dar cel puţin 500 de persoane tot au participat la slujbă. După ce părintele Isidor a mulţumit tuturor celor care l-au ajutat în organizarea hramului bisericii prin sponsorizări în bani sau produse alimentare, ţinând să mulţumească în mod special lui Constantin Conţac şi primarului de Româneşti, Gheorghe Huţanu, ultimul cuvânt l-a avut mitropolitul Teofan, un cuvânt simplu, sincer şi rostit cu multă blândeţe.
Pe când slujba se apropia de sfârşit, cei grăbiţi au plecat spre maşinile cu care au venit, primind la poartă un pachet cu hrană pentru drum. Marea majoritate
au luat loc la mesele aşezate în trei corturi militare, destul de spaţioase, împrumutate de la Jandarmerie şi ISU dar şi unul de la Crucea Roşie. S-a pregătit mâncare pentru 350 de persoane. Iniţial s-a spus că-s multe porţii dar s-au dovedit a fi exact cât trebuia, toată lumea rămasă încăpând la masă. Părintele Teofan a trecut pe la corturi şi a adresat câte un cuvânt potrivit tuturor celor prezenţi, luându-şi rămas bun şi plecând în grabă spre Mitropolia din Iaşi. Mâncarea a fost consistentă. Un antreu format din felii cu brânză, caşcaval, un ou umplut, un fileu de brânză specială, câte o felie din două rulade de carne si de brânza, felii de roşii, castraveţi şi ridichi. Două salate asortate din care serveau mesenii după poftă.
A urmat un borş de peşte destul de gustos, sarmale în foi de varză şi viţă-de-vie şi ele gustoase şi câte o bucată mărişoară de peşte prăjit şi saramură cine a dorit. Vinul a fost adus de primarul de Frumuşica, Costel Rădeanu, o fetească neagră transformată în vin pelin cum numai la Frumuşica se mai păstrează reţeta. Toată lumea a plecat mulţumită, pe acelaşi drum al defrişărilor pe care a venit pentru a mai privi odată la stivele de lemne şi a-şi face cruce văzând jaful la care sunt supuse bogăţiile ţării.
În ce-l priveşte pe părintele stareţ Isidor, şi de această dată a reuşit ca hramul bisericii să fie unul dintre cele mai bine organizate la nivel de judeţ dintre schiturile şi mănăstirile existente. De remarcat şi corul Seminarului Botoşani condus de directorul Seminarului, preotul Constantin Zăiceanu, cor pe care o parte dintre creştinii prezenţi l-au remarcat duminică şi la hramul Mănăstirii de călugăriţe de la Agafton.
Ieri, la schitul Balş, a fost o vrednică lucrare de spiritualitate creştină închinată Domnului , o lucrare pe care natura a înnobilat-o cu frumuseţi neasemuite ale zonei în care se află schitul. Am eu o vorbă: Să nu moară nimeni până n-o trece măcar o dată pe la schitul Balş să se bucure de frumuseţile locului.
Ioan Rotundu
