Este aproape imposibil de verificat realitatea afirmaţiilor în condiţiile în care accesul presei la padocuri este blocat. Totuşi am reuşit să adun câteva informaţii interesante. Hrana la aceşti câini este procurată din două surse: din banii alocaţi pentru padoc şi din sponsorizări. Indiferent de sursa financiară, hrana se procură de la un distribuitor din Constanţa ambalată în saci de plastic în greutate de 10 kg şi se numeşte Rocky-Dog. Mi s-a spus că o astfel de hrană nu se găseşte în comerţ pentru că ea are drept destinaţie hrana câinilor comunitari.
Un sac cu astfel de hrană costă până la 60 lei buc. O sursă mi-a spus că hrana de la padocuri este trecută noaptea peste gard şi preluată de un lucrător de la groapa de gunoi a Urban Serv-ului pe numele de Voroneanu. Acesta ar vinde hrana cu 10 lei sacul prin Tulbureni şi în alte locaţii.
Cetăţeni din Tulbureni mi-au confirmat că prin satul lor este unul Voroneanu care vinde hrană pentru câini dar că nu ştiu de unde o aduce. Am şi fotografiat un sac cu astfel de hrană pe care posesorul mi-a spus că a plătit 10 lei. Acest Voroneanu are o vilişoară în Tulbureni, de unde se poate trage concluzia că dacă eşti băiat deştept îţi

Voroneanu vinde hrana din portbagajul unei maşini roşii, un Volkswagen cu numărul de înmatriculare BTR-83-XYZ (foto în curtea vilei din Tulbureni). Neştiind cine sunt, un sătean mi-a dat şi numărul de telefon la care pot face comandă dacă vreau astfel de hrană.
Tot pe surse am aflat că bugetul alocat de Primăria Botoşani la padocuri este de 150 mii euro anual, adică aproape 700 mii lei. Se pare că acest buget este păpat de către medicul veterinar care întocmeşte fel de fel de situaţii de tratament la animale, tratamente care ar fi numai scriptic dar care se decontează.
Am încercat să aflu mai multe sunându-l, prin Rotundu, pe Eugen Ţurcanu, directorul Direcţiei de Servicii Publice, Sport şi Agrement din cadrul Primăriei Botoşani şi care se ocupă direct de padocuri dar n-a răspuns la telefon.
Şi mai ciudat mi se pare că dacă toate aceste mişmaşuri au loc în realitate de ce reprezentanţii Asociaţiei ADOR n-au descoperit afacerile ilegale şi dacă le-au descoperit de ce tac şi se fac complice. Poate că Dana Andrişan, reprezentanta ADOR, citind aceste rânduri va avea ceva de spus în spaţiul public. De ce or fi tăcând şi cei care sponsorizează padocurile cu hrană pentru câini iar hrana lor este valorificată de către îngrijitori în interes personal. Mă refer şi la Liviu Naşcu, unul dintre sponsorii importanţi.
Noi am tras semnalul de alarmă şi am oferit ceva indicii. Mai departe este treaba conducerii Primăriei Botoşani să afle care este adevărul dar şi a celor care se bat cu pumnul în piept că reprezintă societatea civilă cum este Asociaţia ADOR.
Adrian Marcu