Aşa că la primele ore ale dimineţii am parcat în faţa intrării în incinta Mănăstirii Petru Vodă, ctitoria părintelui. Curtea este aproape plină de coroane , jerbe şi buchete de flori, biserica este înconjurată toată cu florile cu care au venit închinătorii la Sfântul Părinte. Vieţuitorii bisericii îşi fac ascultarea iar măicuţele părintelui sunt îndurerate dar primitoare ca de obicei, oferind închinătorilor o felie de colac de casă, biscuiţi, bomboane şi apă.
Ne aşezăm la rând spre a-l priveghea pe Părintele Iustin, pentru a-i săruta sfintele sale mâini şi a lua binecuvântarea Părintelui Stareţ Hariton care, pe lângă ceilalţi părinţi - îndurerat, priveghează la căpătâiul Sfântului său părinte. De ambele părţi ale bisericii se zăresc, în cernitele lor haine călugăreşti, atât măicuţe cât şi călugări citind, în tăcere, din Psaltire. În aceeaşi tăcere se aude câte un oftat şi câte o lacrimă dată la căpătâiul Sfântului Părinte. Ordine desăvârşită, ordine pe care a dorit-o mereu Sfântul Părinte când primea lumea pentru un cuvânt de învăţătură. Nu tot timpul era ordine motivat de faptul că nu părintele făcea ordine atunci, astăzi Sfântul Părinte ne-a învăţat pentru a câta oară? că în Sfânta Biserică Creştin Ortodoxă trebuie să fie pace, ordine, iertare şi iubire.
- Vă sărutăm dreapta părinte şi o să ne fie dor de vorba

Am aprins câte o lumânare şi la mormintele Sfântului Părinte Gheorghe Calciu Dumitreasa, Sfântului Radu Gyr şi ne-am rugat pentru veşnica lor pomenire şi am spus şi o rugăciune la morminte, neuitând a citi şi poezia de pe Crucea Sfântului Radu Gyr.
Alături de noi era un Domn cu un baston în mână, închinându-se şi vorbind la per-tu cu Sfinţii pe care i-am pomenit mai sus. Am aflat de la băiatul domniei sale că domnul a fost coleg de suferinţă în temniţele comuniste cu cei care-şi dorm viaţa de veci la ale căror morminte eram şi mai ales cu sfântul Părinte Iustin. I-am urat bătrâneţi uşoare, cu sănătate şi viaţă fericită cât mai lungă.
Copleşită de atâtea emoţii am omis să întreb cum îl cheamă de acel domn care a pătimit pentru neamul nostru în închisorile comuniste. Băiatul domniei sale a spus că domnul compune şi poezii.
Plecăm spre mănăstirea Maicilor Părintelui Iustin pe lacrimile vărsate de un norişor de sus. Ne închinăm Sfintelor Moaşte ale Sfinţilor Închisorilor, dăm un pomelnic, trecem pe la pangar pentru a lua câte o amintire pentru cei dragi, pe la magazinul naturist să ne luăm leacuri la jumătate de preţ faţă de preţul din farmacii şi suntem convinşi că efectele sunt sută la sută mai bune deoarece aceste leacuri sunt făcute din plante cu binecuvântare, cu rugăciune iar delicata măicuţă ni le oferă cu zâmbet, cu urarea de a ne fi de folos.
Ploaia se înteţeşte şi pornim spre casă.
Nu ne grăbim şi ne

Ajungem la maşină şi avem parte de o un prânz de miercuri cu dezlegare la peşte şi alte bunătăţi. Doamna Georgeta cu soţul său, domnul Petrică ne oferă pentru sufletul părinţilor la care am poposit dar şi pentru sănătatea bucătarilor peşte prăjit, bureti pane.
Aflăm că la Biserica Sfântul Nicolae din curtea Spitalului vechi din Suceava sunt depuse spre închinare permanentă aproape o sută de Sfinte Moaşte. Nu avem voie în curte. Un binevoitor ne îndrumă unde să parcăm şi avem altă bucurie pe ziua de astăzi, închinarea la Sfintele Moaşte dar şi la icoanele Sfântului Nectarie de la Eghina şi icoana Maicii Domnului Pantanasa vindecătoarea de cancer. Care sunt aşezate în mijlocul bisericii. Începea vecernia când părăseam curtea spitalului.
Şi ca nici un Sfânt ştiut din drumul nostru să nu se supere că l-am uitat şi să nu ne uite la vreme grea, poposim la Moaştele Sfântului Ioan de la Suceava unde forfota pregătirilor pentru hram este în toi. Ne închinăm la Sfintele Moaşte, cumpărăm lumânări şi-I mulţumim Domnului, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor că ne-au făcut ziua cât o săptămână pentru a putea plânge, bucura, înduhovnicii, a cere sănătate, minte înţeleaptă şi iertare pentru păcate, a mulţumi pentru realizările noastre şi ale familiilor noastre la Sfinţii drumurilor moldave şi nu numai.
Plecăm cu sufletele uşurate mulţumindu-i din toate inimile domnului Liviu conducătorul auto pentru că a avut puterea să ne satisfacă toate doleanţele sufleteşti. (I.C.)