„Este ca grădină fără flori”, a spus preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Oi din Botoşani care este şi secretarul general al Federaţiei Crescătorilor de Ovine din România, Ionică Nechifor.
Numele său, parcă desprins din romanul lui Sadoveanu, are o mare rezonanţă printre crescătorii de oi de pretutindeni. Omul cu facultate de zootehnie la bază, oier din tată în fiu, asistă cu neputinţă la declinul vertiginos al unei îndeletniciri vechi de veacuri pe meleagurile Moldovei. „Deţin şi eu o fermă ca toţi cei din asociaţie. Am liceul şi facultatea de zootehnie. Am o fermă, deţin un nucleu de elită în ierarhia fermelor în sistem piramidal, sunt considerate pe structură ferme de elită, ferme comerciale şi ferme de reproducţie. Am ajuns la o performanţă care a fost recunoscută de Agenţia Naţională pentru Ameliorare şi Reproducere în Zootehnie şi a fost considerat un nucleu de elită, pe lângă Staţiunea Popăuţi” spune mândru Ionică Nechifor.
Oftează la gândul că în urmă cu douăzeci de ani a fi oier era un mijloc de supravieţuire pe care mulţi miniştri de astăzi ar invidioşi. Prin munca sa, nu pe furat, crescătorul de oi de pe vremea lui Ceauşescu câştiga numai o simplă tranzacţii cât valoarea unei Dacii, circa 70.000 de lei.
„Pe timpul lui Ceauşescu, părinţii mei trăiau şi mai bine ca un ministru. O pielicică era 3000 de lei, iar un berbec se vindea cât o Dacie, dar apoi era întrebat de unde o are aşa că a vândut dar nu şi-au lut maşini. Au strâns banii. Ţin minte că unchiul meu, avea prin 1988 vreo 900 de mii de lei şi se auzea că se schimbă banii şi nu ştia ce să facă ca să îi poată schimba la bancă”, a povestit botoşăneanul.
Omul are 300 de capete, din care 10 berbeci pe care îi foloseşte pe fiecare pe liniile lor separate în aşa fel încât să poată evita consangvinizarea. În termeni populari, ar însemna un anumit grad de rudenie între animale, şi în aceste cazuri apar malformaţii. Numai că în zootehnie, pentru a stabiliza anumite caractere din ceea ce înseamnă un animal, se poate folosi un anumit grad de consangvinizare, până la o limită.
„Eu fac o reproducţie dirijată. Pe perioada verii până la sezonul de montă se stabilesc perechile pe baza unui registru în care este trecut fiecare dintre ei. Cine doreşte să aibă performanţă, primul lucru să aibă o formă de identificare a animalelor. Nu contează cum. Genetica nu se face după aspectul vizual trebuie să aibă o evidenţă. Când am pornit cu ferma mea am pornit cu două scopuri. Unul a fost să masivizez rasa Karakul şi aici am reuşit pentru că la această rasă un berbec are maxim 75 de kg, 45 de kg o femelă, la mine masculii depăşesc 120 de kg, iar femela 75. O femelă de reproducţie de 75 de kg dă naştere unui miel de 7 kg, care la sacrificare şi suprafaţa pielicelei este mare şi pentru o haină nu mai folosim 30 de pielicele, doar 15. Într-adevăr Într-adevăr preţul a scăzut drastic la pielicele, deja oamenii au lăsat mieii pentru carne” a descris situaţia actuală preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine Botoşani, Ionică Nechifor.
Transhumanţă cu tirul
Nu o dată, botoşăneanul a strigat vehement autorităţilor de la Botoşani problemele crescătorilor de ovine. Legile actuale nu îi avantajează deloc, iar cele noi nu găsesc lumina zilei cu toate insistenţele şi protestele.
„Am fost anul trecut la o întâlnire cu preşedintele Traian Băsescu, numită Soluţii în agricultură. Era o ordine de zi şi trebuiau să vorbească reprezentanţii fiecărui sector de pe această ramură. Când să ajungă la ovine a sărit peste mine şi a început să vorbească de porci. La urmă m-am ridicat şi am zis, d-l preşedinte aţi omis un sector foarte important, ce facem acum nu mai mănâncă oamenii miei, brânză? Iar Băsescu a răspuns: Care brânză aia cu aracet? S-a făcut rumoare în sală şi atunci am zis că de-acum vom mânca aracet şi vom zice că e brânză FETA”, a spus Ionică Nechifor.
Omul este necăjit şi pe alterarea tradiţiei de odinioară care alimenta pasiunea crescătorului de oi, transhumanţa. „Este o mândrie a ţării să vină turiştii să vadă o stână sau o turmă de oi pe un deal. A fost transhumanţa, nu mai este. La ora asta nici nu au folosit traseele de transhumanţă. Ne-au cerut să ne ducem oile cu tirul dacă vrem de exemplu în zona de sud sau nu ştiu unde. Asta pentru că s-au dat terenurile la privaţi, dar se pot găsi soluţii că doar nu distrugem culturi , că oaia nu este avion” a recomandat botoşăneanul.
Berbecul Benedict
Fiecare dintre oile de la ferma lui ionică Nechifor este un număr într-un registru şi fiecare animal are fişa lui. Nu se încurcă neamurile între ele, nu de alta dar omul, profesionist cu diplomă, nu vrea să se trezească cu malformaţii de genul miei cu două capete şi multe altele. Fiecare berbec are câte un nume. Sunt foarte valoroşi. Unul poartă numele Benedict, pentru că atunci când a venit pe lume, la Vatican a ieşit foc alb pe horn după mult timp. Era vremea când se alegea Papa. Unul este Băsescu, iar altul Mircea, dar nu Mircea Geoană. Pur şi simplu Mircea, un berbec bun de prăsilă, al cărui lichid seminal ar trebui îngheţat, după cum spune Ionică Nechifor, într-o bază specializată pentru că face miei buni, cu pielicele frumoase. Ovina atinge chiar şi preţul de 2000 de euro, în timp ce Băsescu doar 800.
„L-am apreciat mult pe Băsescu când era primar general al capitalei. De asta i-am pus numele lui la berbecul acesta. Acum nu-mi mai place ce face din ţara asta. L-am folosit o perioadă, am avut nevoie să scot nişte fiice de la el. Mai este Cercel pot să iau şi 2000 de euro, am avut 1500 de euro. Deci nu mai este cât o Dacie, cum era o dată este un declin total”, a explicat Ionică Nechifor.
De câştig nu mai poate fi vorba ca odinioară. Dacă nu ar fi pasiunea pentru aceste animale, oieritul ar dispărea, cel puţin la Botoşani. De multe ori, crescătorii cheltuie mai mult decât câştigă, dacă vor să scoată rezultate bune. De transhumanţă cu tirul nici nu poate fi vorba, pentru că atunci nu ar mai avea logică termenul. (Lavinia Preda)