Aşa că, în jurul orei 13.00, ieri am fost prezenţi la lacul Eminescu. Aleea de acces spre lac, într-adevăr fusese curăţată de peturi şi resturile de plastic, ambalaje metalizate. Numai că, lipsa de civilizaţie a început să-şi pună din nou amprenta, alte resturi de ambalaje aruncate la întâmplare devenind vizibile. Apa lacului a fost curăţată de sticlele de bere din plastic, de pungi, de cutii din plastic de la îngheţată etc.. Chiar şi insula din mijlocul lacului a fost primenită. Podeţul de acces spre insulă a fost consolidat şi vopsit în culorile galben şi albastru.
După ce-am cutreierat şi împrejurimile, mai că eram hotărât să scriu un articol de laudă, cum n-am mai scris de mult. Însă, iarăşi experienţa de viaţă m-a învăţat să fiu circumspect. Prea părea totul ca la carte, ca să nu fiu mai atent şi să nu fac înconjurul lacului, deşi a necesitat ceva timp. Şi bine am făcut.
Într-un colt mai retras al lacului, printre copaci, am descoperit sacii de rafie şi plastic în care se adunase toată mizeria din lac şi împrejurimile acestuia. Din comoditate, din
din lipsă de timp sau din alte motive, cei care au făcut curăţenie n-au mai cărat sacii până în parcarea de unde se porneşte spre lac, şi de aici să fie transportaţi la groapa de gunoi a localităţii Cătămărăşti Vale. I-au dosit în pădure, în speranţa că alţii vor desăvârşi lucrarea începută de ei. Nu i-a cărat nimeni, în schimb au trezit curiozitatea copiilor care au început să golească sacii în căutarea a numai ei ştiu ce. Aşadar, muncă în zadar, pentru că gunoaiele adunate sunt din nou dispersate. Iar dacă tot am ajuns la lac, a fost firesc să observăm şi alte curiozităţi ale turiştilor ce calcă zona. Un grup de vasluieni şi-au amenajat loc de popas şi de grătar în chiar mijlocul poieniţei, unde au fost montate colivii pentru păsările de pădure. Bietele păsări s-au refugiat din faţa zgomotului şi a fumului.
Un alt grup de copii, gălăgios, cu vârste între cinci şi vreo cincisprezece ani, printre care şi două fetiţe de vreo şapte ani, trăgeau vârtos din sticlele de bere Burger, de doi litri. Nu le-a fost jenă când le-am făcut observaţia că nu-i bine ca la vârsta lor să consume bere. Mi s-a recomandat, de către doi dintre ei, mai şmecheri, să-mi văd de treabă. În preajma lacului, pe pături, am descoperit familia col. Constantinică, fostul şef al Poliţiei Botoşani. Oamenii voiau să se delecteze cu frumuseţea locului, dar tihna le era tulburată de către grupurile de tineri fără căpătâi.
Pentru că cei de la Apa Grup nu veniseră încă să sărbătorească Ziua Gospodarului, iar timpul ne alerga din urmă, am părăsit locul pentru a scrie rândurile de faţă. Concluzia mea a fost că angajaţii Apa Grup au demonstrat că sunt gospodari, dar numai pe jumătate. (Ioan Rotundu)
(Ioan Rotundu)
