Ploaia i-a bucurat atât de mult… că n-au mai ieşit la vot

Pentru ziua de sâmbătă, zi în care soarele a răsărit şi apus sub zodia referendumului, la redacţia noastră s-au primit mai multe invitaţii din partea partidelor politice să le însoţim în peregrinările lor pe la secţiile de votare din judeţ. Am preferat să mergem cu maşina redacţiei, pentru a nu fi „recunoscători” nimănui în cele ce urma să scriem. Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă, se spune din bătrâni, iar cea proastă de cu noapte, zicem noi, după ce am cutreierat zece comune ale judeţului. Primul popas l-am făcut la primăria din Ungureni. Când am năvălit în biroul secretarului trei persoane, acesta s-a cam uitat cruciş la noi. Tocmai scăpase de alţi doi reporteri, soţ şi soţie, care se „împărtăşiseră” de dimineaţă şi vorbeau păsăreşte. Şi-a schimbat atitudinea când m-a recunoscut. Ne-am întreţinut în dialog până ce-a ajuns şi primarul Ilie Ivanache (foto 1), ce tocmai dădu-se o raită pe la secţia din satul Mihai Viteazu. Nici un fel de probleme legat de modul de vot. Singura era cea a prezenţei. La prima oră de vot, în cea mai mare comună a judeţului, erau prezente doar 15 persoane. Din capul locului primarul ne-a spus că ploaia de peste noapte este darul lui Dumnezeu pentru botoşăneni. Mulţumiţi de acest dar, timpul de afară noros, locuitorii Ungurenilor au preferat să mai lenevească în pat. De votat, poate mai pe la amiază, poate spre seară, sau poate… „îi lupta lui Băsescu, să voteze el”, ne-au explicat cetăţenii care mai foiau prin bazarul de pe şesul gării. Deşi liberal, primarul nu trăgea nădejde că din urne va ieşi un majoritar „NU”.
La Săveni, cele două jumătăţi ale târgului, care dau întregul conducerii administrative locale, mă refer la primarul Traian Romaniuc şi viceprimarul Relu Târzioru, ce sunt văzuţi mai tot timpul împreună, le-am găsit la Liceul „Dr. Ciucă”. N-aveau semnalate evenimente neplăcute. Prezenţa slabă la vot era singura lor frământare sufletească, iar vinovată era ploaia de peste noapte şi timpul noros, prielnic somnului. Orientarea votanţilor părea să fie spre „NU”. Normal, de vreme ce primarul este democrat iar cealaltă jumătate a sa, viceprimarul, liberal democrat nedeclarat.
Înainte de a ne întâlni cu cei doi, am trecut şi pe la sediul primăriei. Întrebat, ofiţerul de serviciu ne-a răspuns cu promptitudine că pe la cele două cabinete parlamentare n-a trecut nimeni de la ultima noastră vizită, de acum o lună. Aşa că, spre liniştea deputatei PSD Doina Dreţcanu şi a celui democrat Radu Drăguş, îi anunţăm că pânza de păianjen stă mărturie că nimeni nu le-a violat cabinetul de lucru.
Am urcat dealul la Avrămeni, dar primarul Gheorghe Cârnu n-a fost de găsit. Primăria încuiată, iar un câine comunitar ne-a făcut semn din colţi că-i bine să plecăm. Ne-ar fi interesat să dialogăm cu primarul despre un proces al său cu instituţia ce-o conduce. Ne-ar mai fi interesat dacă suta aceea de milioane de lei primită de la Gigi Becali i-a fost de vreun folos personal, că primăriei nu.
Următorul popas ne-a fost hărăzit la primăria Manoleasa. Secretarul ne-a anunţat din prag că primarul va sosi îndată de la Liveni. Din nou am călcat pe urmele soţilor reporteri, care n-au mai avut răbdarea să-l aştepte pe primar. Don Juan de Manoleasa, cum mai este numit primarul de cârcotaşii locali, ne-a primit cu veselie, mulţumit că ploaia de peste noapte a venit tocmai la timp. Prezenţa la vot, deşi era cam ora 11, foarte slabă, până în 10%. Manoleasa este considerată comună social-democrată, iar primarul spera ca din urne să iasă un balşoi „DA” Am mai discutat de una şi de alta, şi am pornit cu curaj spre comuna liberală Mitoc. Ne-am înscris pe DN 29C, singura porţiune de DN din ţară rămasă la stadiul de piatră. Ploaia de cu noapte cam muiase praful amestecat cu piatră, aşa că noroiul se simţea în elementul său. La Mitoc aveam să constatăm că tripla din stânga spate a fost să fie jertfa noastră pentru curajul de a circula pe această porţiune de drum.
Pe primarul Capotă l-am găsit acasă. Îşi monta antenă digitală. Modul cum votează „mitocanii” nu părea să-l intereseze, de vreme ce se aştepta ca din urne să iasă „DA”, contrar cu dorinţa sa liberal-democrată. I-am urat semnal puternic în antenă şi claritate la imagine, după care ne-am continuat cu curaj drumul spre satul de baştină a celui mai mare liberal-democrat al judeţului Mihai Ţâbuleac. În Crasnaleuca nici un fel de agitaţie. În sala de vot un bătrânel cam hârbuit de viaţă, căuta cu mâna tremurândă să nimerească crăpătura urnei. Ne-am orientat spre problemele şcolii, ca instituţie. Angela Sauciuc, o învăţătoare care în această toamnă va ieşi la pensie după 41 de ani de muncă, ne-a fost interlocutoare. În timp ce ne-am băut cafeaua ce ne-a fost servită cu multă amabilitate, am mai aflat de una de alta. De exemplu că senatorul, în tinereţile sale, ca elev, a fost tot timpul premiant. Din sala de vot ne-a fost adus şi Ioan Tatarcan, socrul senatorului, rudă de sânge cu Tatarcan directorul de la „Laurian”, unchiul Ralucăi Turcan, fostă şi ea Tatarcan. Om deschis la vorbă acest Tatarcan. În plin dialog ne-a vizitat şi comisarul şef al Gărzii Financiare Botoşani, Cornel Mihai, şi el fiu al satului Crasnaleuca. Informaţiile adunate le vom prelucra şi publica.
Între Crasnaleuca şi Cotu Miculinţi ne-a fost dat să fim legitimaţi de către poliţiştii de frontieră. Nu cumva să fim moldoveni veniţi de peste Prut. Cum ţigări de contrabandă n-aveam, ne-am recuperat buletinele şi am plecat spre Miorcani, să-l căutăm pe profesorul Genete, sursa noastră de bază. Profesorul era repartizat în comisia de votare de la secţia Rediu, după cum ne-au informat localnicii din faţa secţiei de votare Miorcani, unii aghesmuiţi binişor. Normal, era deja ora 14 trecute. În Rădăuţi Prut ne-am întâlnit cu primarul Gheorghe Alupoaie, încă supărat pe noi pe seama unui material scris de Gabi Gomboş în urmă cu vreo doi ani. Interesant, la sediul poliţiei se afla Gheroghe Plai, comisarul şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie. Şi primarul Alupoaie s-a plâns de prezenţa slabă la vot, dar bucuros că a plouat peste noapte. Ca inginer agronom, primarul a lăsat să izbucnească specialistul din el şi ne-a spus: „Ţăranii n-au nici un motiv să mai invoce calamitatea. Să pună mâna pe sapă şi să iasă la câmp.” Deocamdată erau prin baruri, poate că de azi vor ieşi şi la câmp.
În Horodiştea am fotografiat porţiunea de graniţă unde Prutul a rupt pământul românesc, mărind suprafaţa Republicii Moldova, apoi am coborât spre Păltiniş. Primarul era la sediul poliţiei, în dialog cu comisarul şef Plai, care ne-o luase înainte. Noi ne-am mulţumit să dialogăm cu şeful filialei Partidului Conservatorilor, consilierul local Petru Avornicesei (foto 2). Dumnealui era nemulţumit că senatorul şi şeful său politic Gavril Vasilesu s-a lăsat pozat cu buletinul de vot unde aplicare ştampila pe „DA”. Pe senator nu l-am mai găsit. Era ora 15. Cornel Aorşoaie, primarul de Darabani, era la secţia Ieşanca. Nu l-am mai aşteptat şi ne-am dus glonţ spre Havârna. Avusesem o pană, iar rezerva era deja folosită. O altă roată ne anunţa că pierde aer. Până la Dorohoi nu aveam în drum vreo vulcanizare. În faţa primăriei din Havârna ne-a primit „omul de serviciu la telefon”. Ameţit binişor, n-a mai putut citi ce scrie pe maşină. Musai voia de la noi o votcă, susţinând că suntem de la PD şi, devreme ce am dat şi la alţii, să-i dăm şi lui. El ne-a zis ceva printre dinţi, noi am fotografiat sediul nou al primăriei, aflat în construcţie, şi ne-am oprit la primăria din George Enescu. Primăriţa Maria Grădinaru era plecată pe teren. Agentul şef de poliţie, prezent, ne-a asigurat că totul este în deplină ordine. Dealtfel, trebuie să remarc, în toate comunele şi pe la toate secţiile de votare pe unde am trecut noi, agenţii de poliţie erau prezenţi la datorie şi ne-au informat că nu s-au confruntat cu evenimente deosebite.
La Botoşani am ajuns în jurul orei 18.30. După o oră şi jumătate aveam să aflăm că din urne a ieşit un „NU” minoritar faţă de prezenţa la vot, dar zdrobitor de majoritar în favoarea preşedintelui Băsescu. (Ioan Rotundu)