Prezentul economic
Dumitru Solomonescu, patronul fondator al firmei „Lacto-Solomonescu” şi „Agro-Solomonescu” este unul dintre puţinii întreprinzători din judeţ care a conştientizat că intrarea României în Uniunea Europeană va ridica ştacheta calităţii produselor, alimentare în special, iar pentru a deveni competitiv pe piaţa europeană va trebui să-şi modernizeze tehnologia de producţie conform cu noile norme. Nu-şi putea permite să rişte nimic, pentru că în afacerea sa sunt antrenaţi 200 de salariaţi, care-şi asigură întreţinerea familiei din salariul ce-l câştigă muncind în firmele sale. Reuşind să acceseze fondurile alocate de UE pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, afacerile sale s-au dezvoltat. În anul 2005 cifra de afaceri s-a ridicat la 5,5 milioane euro, ceea ce i-a permis să ocupe un loc fruntaş la nivel de ţară. În acest an, la 31 octombrie a atins cifra anului trecut, urmând ca până la sfârşit de an să depăşească şase milioane de euro, o cifră extrem de mare pentru o societate situată într-un sătuc din norul Moldovei. Întreaga sa activitate se bazează pe creşterea animalelor de lapte, rasa Holstein, şi pe achiziţionarea laptelui de la ţăranii din zonă şi prelucrarea acestuia. Ca să se ajungă aici n-a fost uşor. Grajdurile unde sunt întreţinute cele 120 de vaci cu lapte sunt mai curate ca multe dintre apartamentele locatarilor de la bloc. La fel şi spaţiul unde cresc cele 100 de viţele, viitoare vaci cu lapte. Privite pe dinafară, clădirile în cauză nu lasă a se înţelege că în interior cresc animale, atât sunt de curate şi bine întreţinute. Tehnologia de prelucrarea laptelui este automatizată în întregime. Mâna omului nu intervine niciunde. 
niciunde. Întreg procesul este supravegheat de către un calculator, care, pe baza unui program, nu poate face rabat de la calitatea produsului sau parametrii de igienă. Interesant este şi faptul că beneficiarii, în majoritate din ţările europene, pot, de acasă, prin intermediul internetului, să supravegheze prelucrarea laptelui în fabrica de la Miron Costin. Igiena este la cel mai înalt nivel. Ca să intrăm în incinta fabricii am fost nevoiţi să facem un duş şi să îmbrăcăm haine de unică folosinţă. Peste tot sunt mijloace electronice care declanşează alarma la cea mai mică abatere de la parametrii aflaţi în memoria calculatorului, iar activitatea de producţie se opreşte automat. Este ceva de vis.
Staţia de epurare – o investiţie cu probleme
Una din condiţiile ca firma „Lacto-Solomonescu” să primească avizul de fabrică de talie europeană a fost impusă de Mediu şi a constat în realizarea unei staţii de epurare a lichidelor rezultate în urma prelucrării laptelui. Investiţia se anunţa a fi foarte costisitoare, peste putinţa financiară a firmelor lui Solomonescu. Din nou s-a prospectat piaţa fondurilor, s-a conceput un proiect al investiţiei şi s-a bătut la uşa celor competenţi să analizeze şi să finanţeze astfel de lucrări. Evaluată la început la 800 mii euro, staţia de epurare va costa mai mult. Pentru 80% din fonduri, nerambursabile, finanţarea s-a primit de la Agenţia Fondurilor de Mediu Bucureşti. Cererea de finanţare şi proiectul a fost depus la AFM în 15 noiembrie 2004. În anul 2005 s-a procedat la selecţia dosarelor. Printre cele câteva sute de dosare aprobate s-a aflat şi cel al lui Dumitru Solomonescu. În 20 ianuarie 2006 s-a semnat cu AFM contractul de finanţare, iar în 9 martie s-a organizat licitaţia publică pentru ridicarea construcţiei şi achiziţionarea echipamentelor. Dacă realizarea construcţiei a fost câştigată de firma botoşăneană Victor Construct, licitaţia pentru echipamente s-a cam împotmolit. Iniţial câştigătoare a fost desemnată firma cipriotă HIDROTEC, cu experienţă în producţia de echipamente pentru staţii de epurare de peste 100 de ani. Când totul părea că merge bine spre final, AFM Bucureşti a constatat că nu s-a respectat procedura de licitaţie cu firma cipriotă şi a sistat finanţarea lucrărilor. Până la organizarea unei noi licitaţii, Solomonescu va aştepta privind la masiva construcţie ridicată 
ridicată în coada iazului Hăneşti. Semne că lucrările vor fi finalizate în acest an nu mai sunt. Chiar dacă licitaţia va avea loc până la sfârşitul acestei luni, nu mai există timpul material necesar pentru achiziţionarea şi montarea echipamentelor. Aşa că… semnele bune par a veni de la Noul An. Din prelucrarea laptelui rezultă zilnic cam 65 m.c. de lichide ce se cer a fi reciclate. Staţia de epurare poate prelucra în 24 de ore în jur de 100 m.c. ape uzate, iar pentru neprevăzute are şi o capacitate de depozitare de 500 m.c.
Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă Cum, necum Carmen şi Dumitru Solomonescu sunt foarte aproape de intrarea în UE, firmele lor primind deja majoritatea avizelor necesare şi impuse de normele europene. N-am înţeles însă de ce atâta presiune din partea celor de la Mediu Botoşani în urgentarea realizării staţiei de epurare, de vreme ce nici o altă firmă prelucrătoare de lapte din judeţ nu s-a sinchisit să pornească o astfel de investiţie. Mai sus de firma lui Solomonescu, cam la cinci km pe Başeu, în aval, se află lăptăria lui Gheorghe Portariuc. Nici urmă de realizare a vreunei staţii de epurare. Vara norii de muşte devin stăpânii zonei. Grajdurile sunt deplorabile, iar dejectarea lichidelor rezultate se face tot în râul Başeu. Procesul de producţie este mai mult manual, rostul şi rolul calculatorului fiind pentru lucrătorii de aici ceva de ordinul ştiinţifico-fantastic. Cu toate acestea, Mediul nu face nici o presiune pentru a-l înregimenta şi pe Portariuc pe drumul ce duce în Europa. Cică termenul de îndeplinire a condiţiilor impuse prin normele europene expiră în 2009, deci nici o grabă. Dar pentru Solomonescu acest termen nu este valabil? Ceva nu se potriveşte cu gândirea unora de la Mediu. Asta vrem şi nou să aflăm. De ce pentru uni-s mumă şi pentru alţii ciumă. Sunt de partea patronilor care susţin o afacere relativ cinstită şi de viitor. Sunt împotriva acelor funcţionari de stat care blochează activitatea acestor întreprinzători, împinşi de sentimente răzbunătoare, de ranchiună, de gelozia că ei prosperă şi că el, funcţionarul, trăieşte dintr-o amărâtă de leafă bugetară. Dar dacă s-ar pune problema inversării rolurilor, funcţionarul tot leafa de bugetar ar alege. (Ioan Rotundu)
(Cârcotaşul)
