Tupeul lui Ştefanache şi spaima celor de la Ipoteşti

Atitudinea războinică a lui Marius Ştefanache nu l-a impresionat iremediabil numai pe managerul Miluţă Jijie, ci a produs de fiecare dată rumoare şi în rândul experţilor care au trecut, în decursul anilor, pragul Ipoteştilor, printre aceştia expertul muzeograf sucevean Pavel Blaj.
Chiar şi în faţa expert contabilului Dan Vasiliu, Marius Ştefanache a încercat să-şi impună atitudinea pragmatică. Şi expertul-restaurator, Stelian Onica, a fost nevoit să tacă din bun-simţ când Marius Ştefanache a dat frâu liber temperamentului coleric.
Sub protecţia anonimatului, din motive lesne de înţeles, angajaţii de la Memorial au spus, printre altele, că nu există un organ abilitat care să ajungă la Ipoteşti pentru cercetări, pentru evaluări, care să nu fie acaparat de prezenţa domnului Ştefanache şi să fie apoi pistonat, cât se poate de des, cu întrebări, cu interpelări de tot soiul.
În perioada 2002 – 2011, când a fost angajat pe postul de restaurator la memorial, Marius Ştefanache nu a restaurat nicio piesă de patrimoniu
Asta în primul rând că la Ipoteşti nu există un atelier de restaurare, există un atelier de tâmplărie. În al doilea rând, Marius Ştefanache a lăsat deoparte munca în folosul culturii, spun sursele din cadrul Memorialului Ipoteşti, pentru mult mai uşoara prestaţie de „reclamagiu”.
În urma cu ceva timp, la Casa ţărănească de epocă, cerdacul se afla într-o stare avansată de degradare, mai ales pe laterale, atunci când restauratorul Marius Ştefanache s-a decis să schimbe lucrurile.
Şi-a adus uneltele şi a muncit pentru a consolida poţiunea de istorie ce risca să dispară în scurt timp. Pentru început a propus înlocuirea tuturor elementelor cerdacului, ceea ce a şi realizat. Însă, noul cerdac nu imită în nici un fel pe cel vechi, are cu totul alt design.
Lemnul din care a fost realizat este deja crăpat, cu toate că cerdacul nou nu a fost încă inaugurat. Nici dimensiunile nu au fost respectate, cerdacul fiind mult mai înalt decât cel iniţial. „Pasionat de lucrul cu lemnul”, Marius Ştefanache a ales ca model la Casa ţărănească de epocă sau Casa Papadopol modelul unui cerdac existent la o construcţie din comună, o casă bătrânească. Acelaşi model l-a folosit şi la casa părinţilor săi din Mănăstirea Doamnei.
Marius Ştefanache este autorul moral al Căsuţei maramureşene existente acum la Memorial, un obiectiv de altfel extrem de atractiv. Pentru realizarea ei, restauratorul de la Ipoteşti a făcut dese deplasări pentru documentări, decontate fictiv în sumă destul de consistentă. Maniera era simplă, pierdea delegaţiile.
Din dispoziţia managerului Miluţă Jijie i se elibera alta de fiecare dată. Era singurul angajat care avea parte de asemenea privilegiu. Ceilalţi care au „rătăcit” voit sau nu hârtiile de decontare erau sancţionaţi. După atâta tevatură, cu tam-tamul inaugurării, „Căsuţa maramureşean㔠nu-şi poate îndeplini rostul său.
De fiecare dată când cineva vine să se cazeze acolo, obiectele din interior sunt scoase şi aşezate pe holuri, la întâmplare, urmând ca după terminarea sejurului oaspeţilor, obiectele maramureşene să poposească din nou, strategic, în interiorul familial. (Lavinia Preda)