Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât definitiv şi irevocabil ca fostul prefect de Botoşani, ţărănistul Alexandru Simionovici, să plătească statului 180 mii lei, adică 1,8 miliarde lei vechi, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei. Obligaţia de plată s-a născut din faptul că în urma evaluării averii, Simionovici n-a putut justifica această sumă.
În vremea când Simionovici era prefect, prof. Mircea Dănuţă a adus-o la Botoşani pe Valentina Gârlea, ieşeanca oarbă care are puterea de a vedea în interiorul organismului uman. Eram cu ea la masă, la Hotel Maria, li negociam realizarea unei emisiuni pe SOMAX când m-a sunat Simionovici. Valentina mi-a spus după discuţia telefonică să am grijă să nu fac ce mi-a spus acel om pentru că este nesincer şi este periculos. Mi-a mai spus că va aduna o avere uriaşă, va face puşcărie dar îi vor rămâne mulţi bani să trăiască bine.
Valentina nu ştia cine m-a sunat iar eu nu i-am acordat credit celor ce mi-a spus. În acel timp eu iniţiasem o plângere penală împotriva Monitorului, care pusese la cale de 1 aprilie o păcăleală la adresa lui Gheorghe Ciubotaru, care era şeful de cabinet al senatorului PNL Dinu Secrieru. Secrieru avea biroul în Prefectură iar toată lumea suna la centrală să-l caute pe Ciubotaru care, chipurile, schimba valută în mod avantajos. Centrala telefonică a Prefecturii a fost blocată de sute de apelanţi.
Fiind coleg de facultate cu fiul său Ovidiu, care era plecat în Africa de Sud, Simionovici m-a rugat ca împreună cu directorul Direcţiei juridice, atunci Mihai Elvădeanu, să fac o plângere penală împotriva celor de la Monitorul.
Am întocmi plângerea şi am depus-o, fiind stabilit şi termen de judecată. Numai că Ducu, cum era numit de apropiaţi, a căzut la pace cu George Lazăr iar eu am rămas de fazan. Se împlinise ce mi-a spus Valentina.
N-a durat mult şi au venit alegerile locale din anul 2000, când Ducu a făcut afacerile necurate cu tipăritul buletinelor de vot şi a ajuns ă fie cercetat penal. Ducu se credea invincibil, mai ales că în legislatura 1992 1996, ca deputat, fusese coleg cu nume mari de personalităţi extrem de influente.
Ghinionul său a fost că de dosar s-a ocupat direct Constantin Roman, pe atunci procurorul şef al Procuraturii judeţene Botoşani. Ori, Roman era singurul procuror din România care, imediat după evenimentele din decembrie 1989, i-a deschis dosar şi l-a anchetat pe fostul prim-secretar PCR Iulian Ploştinaru. În urma anchetei lui Roman, Ploştinaru a fost condamnat la închisoare. N-a mai executat pedeapsa că a murit.
Cu toate înaltele sale relaţii, când amicii său au aflat cine se ocupă de dosar, s-au dat deoparte. Ducu a încercat să se sustragă cercetării şi s-a ascuns într-un spital din Iaşi. A fost repede descoperit şi arestat. Deznodământul se cunoaşte. A fost judecat şi condamnat, stând o perioadă după gratii.
Cât a fost prefect de Botoşani, Simionovcici a adunat op avere uriaşă. Nimic nu s-a privatizat fără ştiinţa sa. Emilian Popa, şeful FPS, nu făcea nicio mişcare fără ştiinţa lui Simionovici. Pe lângă privatizări, Simionovici s-a ocupat şi de angajări. Toate funcţiile din instituţiile statului erau controlate de el. Nu se făcea nicio angajare fără aprobarea sa. Când a izbucnit scandalul cu Epuraş, comisar pe la Garda Financiară, care dăduse lui Simionovici zece mii de dolari pentru a-şi angaja soţia pe un post mult râvnit datorită oportunităţilor de afaceri, Simionovici la- stins chemându-l pe Epuraş şi restituindu-şi o parte din sumă.
Sunt multe lucruri necurate care s-au petrecut sub bagheta de prefect a lui Simionovici. Chefurile sale de pomină şi vânătorile sângeroase prin pădurile judeţului erau mici deconectări după ce încheia câte o afacere barosană.
Dacă Fabrica de zahăr de la Bucecea nu mai există, meritul esenţial aparţine lui Simionovici, care devenise acţionar majoritar şi care, se spune dar nu s-a dovedit, a primit o sumă mare de bani ca s-o pună pe chituci. A pus-o!
Să ne mai aducem, aminte şi de modul în care şi-a construit cocheta vilă de pe strada Cuza Vodă la intersecţia cu Kogălniceanu. Vila a construit-o patronul societăţii de construcţii Magic, Mihai Balan. Cînd Simionovici a intrat în bucluc, Balan a încercat şi el să-şi recupereze cheltuiala. Numai că Ducu a fost deştept şi i-a cerut facturi pentru orice material de construcţie. Balan n-a putut dovedi că Ducu n-a plătit nici un leu pentru construcţia vilei. A murit de inimă, fără a mai apoiuca să i se facă dreptate.
Despre perioada de glorie a lui Alexandru Simionovici sunt multe de spus şi încă multe fapte rămase necunoscute. Asta nu înseamnă că nbu se vor afla. Interesant este de dezvăluit şi afacerile fratelui său Dan Simionovici, afaceri imobiliare extrem de murdare.
Faptul că acum este pus la plata sumei de 180 mii lei, nu-i de plâns. Valentina l-a evaluat corect: va aduna o avere uriaşă, va sta după gratii dar îi vor rămâne suficienţi bani să trăiască bine.
Ioan Rotundu