Şi Florin Ţurcanu n-a stagnat în afaceri. Pe lângă cârdul de oi a mai înfiinţat o fermă zootehnică şi a pus bazele unei brutării în Dracşani. Dar marea sa realizare a fost să ajungă numărul doi în PNL, după preşedintele Liviu Câmpanu şi, apoi, liderul suprem. În această calitate, Ţurcanu şi-a fructificat din plin poziţia politică pentru a-şi dezvolta afacerile personale. Aşa s-a ajuns să vândă pâinea produsă în Dracşani tocmai la Roma. Comercianţii locali Viorel Ignat, Ştefan Păduraru şi alţii, mai de voie, mai de nevoie au acceptat să vândă pâinea lui Ţurcanu. Iar omul său de nădejde s-a dovedit a fi ciobănaşul Iacob, ajuns întreprinzător local.
În alegerile locale de anul trecut Dumitru Iacob a considerat că la cele opt sau zece clase ale sale (nu ştia nimeni din primărie câte clase are) şi cu experienţa în ciobănit ar putea fi un bun consilier local, mai ales că le-a arătat sătenilor că este şi un bun întreprinzător particular. Cârcotaşii spun că a obţinut voturi împărţind brânză şi ţuică. Ei na, a dat şi omul ce-a avut, că salamul de Sibiu nu se produce la Roma.
Odată ieşit consilier local independent, a intervenit în joc protectorul său Florin Ţurcanu. Liderul liberal s-a prezentat la Roma şi a adunat consilierii locali proaspăt aleşi, spunându-le în faţă că n-au voie să aleagă alt viceprimar în afară de independentul Dumitru Iacob. Iar consilierii, fie liberali, democrat-liberali sau social-democraţi, toţi 13, in corpore, l-au ales pe Iacob viceprimar. N-au avut încotro, că Ţurcanu le-a făcut semn pe buletinul de vot, să poată controla ulterior
dacă au votat cum le-a spus el. Neavând veleităţi de edil local, nici de politruc, că la stână n-a avut cu cine face politică, viceprimarul se ocupă toată ziua de afacerile sale. Ieri, noi l-am căutat în comună, pentru a verifica o reclamaţie venită de la săteni, referitoare tocmai la faptul că nu face nimic în calitate de viceprimar.
Până a ajunge la primărie, am întrebat de sătenii din Roma dacă este adevărat că viceprimarul vinde, în timpul programului, la piaţa din localitate, făină de porumb, mere şi alte produse. O băbuţă ne-a sfătuit să ne ducem la piaţă, că tocmai vinde mere Acelaşi lucru ni l-a recomandat şi un cetăţean între două vârste, un pic cam şmecheraş la vorbă. Nu ne-am dus la piaţă, că nu-l cunoşteam pe viceprimar şi n-am voit să facem o confuzie de persoane. Ne-am dus la primărie. Primarul Constantin Humelnicu habar n-avea unde-i viceprimarul. Nici consilierul său, Mihai Asiminicesei, nu ştia.
Cât am mai întrebat de una, de alta, a apărut şi viceprimarul. Ne-a declarat că a fost să dirijeze lucrările de pietruire a drumului spre Cotârgaci. Numai că noi am stat de vorbă cu muncitorii de la drum (foto 2) şi ne-au spus că viceprimarul a trecut dimineaţă, dar n-a stat mult şi s-a dus în treburile sale. De dimineaţă şi până la ora 13.00, când s-a întâlnit cu noi, a trecut ceva timp. L-am întrebat ce activităţi a primit în coordonare. S-a uitat la mine ca la un marţian. Oricum, omul n-are nimic comun cu funcţia de viceprimar şi cu atribuţiunile unei asemenea funcţii.
Dumitru Iacob nu este singurul viceprimar din judeţ care papă banii publici fără a face ceva în folosul comunităţii şi nu este singurul demnitar local ales care are o pregătire şcolară precară. Cred că totuşi un minim de studii profesionale ar trebui prevăzute pentru aleşii locali. Măcar să poată citi un text de lege, că de înţeles îi mai greu.
În ce priveşte promovarea sa ca viceprimar, acelaşi cetăţean şmechera la vorbă, a spus o vorbă plină de duh: Vicepirmarul este după chipul şi asemănarea celui care l-a pus în funcţie. Aşa să fie?! (Ioan Rotundu)
o noua abordare moderna a relaţiilor Bucuresti-Chisinau
