Nu ne-am mai dus la Miorcani prin centrul de comună Rădăuţi Prut, ci am luat-o pe o scurtătură, intrând în sat pe la sediul fostului CAP. Chiar de la intrare ne-a atras atenţia, cocoţată pe un vârf de deal, o clădire impozantă (foto 1), văruită într-o culoare vioaie, ce-ţi atrage atenţia vrând - nevrând. Curioşi să aflăm cui aparţine vila ce mai mult aduce cu un uriaş gogoloi, căci din punct de vedere arhitectural clădirea este total dizarmonioasă, am aflat lucruri interesante.
Primul interpelat a fost un copilandru, ce scotea apă din fântâna din apropiere. De la el am aflat că „vila este a domnului director”. Răspunsul ne-a cam aruncat în ceaţă, căci habar n-aveam cine este „domnul director” şi ce hram poartă prin partea locului.
Intrând mai adânc în satul ce părea pustiu, am dat de o doamnă mai şugubeaţă la vorbă. Doamna, aflată în faţa unei căsuţe cu etaj importantă şi cu gard solid, din piatră, la stradă, ne-a explicat că vila este a domnului primar Nichiteanu şi că a început s-o construiască odată cu construcţia caselor pentru sinistraţi. Altfel spus, doamna ne-a sugerat că între vila primarului şi casele sinistraţilor ar fi o oarecare asemănare. Nu de arhitectură, căci casele sinistraţilor sunt pe lângă vila primarului un fel de coteţe la porci. Aluzia doamnei era cu bătaie la sursa financiară a primarului.
Şi alţi miorcăneni aveau să ne spună acelaşi lucru. Primarul şi-a început vila odată cu construcţia caselor sinistraţilor, iar un mare ajutor l-a primit primarul de la fostul subprefect David Şalgău. Cică fostul subprefect a fost cel care a diriguit fondurile guvernamentale alocate construcţiei caselor sinistraţilor, iar primarul Nichiteanu l-a ţinut pe subprefect strâns de mână, si unde-s doi puterea creşte şi o vilă înfloreşte. Aşa privite lucrurile, adică cum ni le-au explicat miorcănenii, ne-am dumerit şi noi de ce subprefectul Şalgău a ţinut să le facă sinistraţilor fântâni, forând într-un loc unde şi copiii satului ştiau că nu este apă. Dar cu cât Şalgău i-a pus pe constructori să foreze mai adânc, cu atât mai repede s-a ridicat spre înaltul cerului şi vila primarului.
Am fost curioşi să dezlegăm şi tărăşenia cu „dom’ director”. Înainte de a fi fermier agricol şi primar al comunei Rădăuţi Prut, Nichiteanu a fost directorul
directorul SMA. De aici i se trage moştenirea apelativului de „dom’ director”, dar şi puterea sa financiară. Căci omul, la desfiinţarea SM A, a avut grijă să se rostuiască cu cele trebuitoare pentru a pune bazele unei ferme agricole. Iar acum nu este numai primul gospodare al comunei, ci şi primul fermier. De el depinzând soarta multor sute de familii cărora le asigură anumite venituri prin a le lucra, cultiva şi valorifica produsele de pe pământul arendat. Miorcănenii sunt cârcotaşi şi invidioşi pe prosperitatea primarului. Dar aproape toţi sunt nemulţumiţi de modul în care acesta dialoghează cu ei. Primarul, încă „dom’ director” foloseşte un limbaj de care şi foştii săi subalterni, tractoriştii, se cam ruşinează. Că-i bărbat sau femeie, la primar nu contează, atunci când dialoghează. Iar sub acest aspect trecem de partea miorcănenilor, căci suntem păţiţi. O reporteră de-a noastră a avut proasta inspiraţie să-l sune pe primar pe mobil. I-a zis primarul nişte vorbe atât de deocheate că limbajul trivial al golanilor târgului trebuie privit ca un limbaj elevat, universitar.
Fără îndoială că primarul Nichiteanu este un om bogat şi cu nevastă licenţiată la pedagogi de şcoală nouă, gen Spiru Haret, nevastă care este, aşa cum ni s-a recomandat chiar ea, inspector şef la impozite şi taxe la Primăria Rădăuţi Prut. Dar şi ţiganii au bani, case cu turnuleţe şi de prost gust. Cinste, respect şi cultură n-au ţiganii, căci aşa ceva nu se poate cumpăra pe bani.
Referitor la atitudinea arogantă a primarului Nichiteanu, localnicii spun că tot aşa se comporta şi celălalt primar, Gheorghe Alupoaie, şi el fermier de frunte. Numai că Dumnezeu l-a pedepsit crunt şi i-a luat ce avea mai scump: băiatul student. Şi acum plânge Alupoaie (foto 2) că n-a mai fost ales primar. Ar fi ştiut şi el să fructifice la maximum oportunitatea ivită pe seama sinistraţilor.
Pe Viorel Nichiteanu Dumnezeu l-ar putea pedepsi şi altfel. De exemplu să nu-i mai inunde pe săteni şi, astfel, să nu mai aloce guvernul bani sinistraţilor iar primarul să rămână cu vila neterminată. Sau să-l pedepsească Dumnezeu dând sătenilor mintea cea de pe urmă şi să nu-l mai aleagă primar pentru un al doilea mandat. Sub acest aspect, la Rădăuţi Prut, este şi o tradiţie locală. Nici un primar postdecembrist n-a prins două mandate.
Însă tragedia poate veni şi de la divinitate. Viloiul este construit pe vârf de deal, iar vreun colţ de acoperiş îl poate ademeni pe Sf. Ilie să tragă la ţintă cu vreun fulger, mai alesc că acest Sfânt nu-i iubeşte deloc pe cei cu limbaj vulgar.
Ioan Rotundu
unul dintre semnatarii "scrisorii celor şase" către Ceauşescu
