Botoşani: Ion Iliescu, prizonierul trecutului istoric socialist

Aflat cu un picior în groapă şi cu celălalt pe margine, adică aproape de sfârşitul vieţii, se pare că lui Ion Iliescu nu-i este dat să aibă parte de un sfârşit cu funeralii naţionale în rang de conducător de stat. Recenta punerea sub acuzare pentru crime împotriva umanităţii a făcut înconjurul lumii.
I se trage de la „golanii” care au ocupat după ianuarie 1990 Piaţa Universităţii în semn de protest a instaurării în locul regimului comunist al lui Ceauşescu a unui regim neocomunist Ion Iliescu.
Nu despre ce s-a întâmplat în timpul mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 vreau să comentez ci despre trecutul istoric al socialismului printre ale cărui victime se va număra de acum înainte şi Ion Iliescu.
Încă de la pătrunderea în spaţiul românesc a ideilor socialiste lansate în Franţa de Charles Forunier , idei preluate şi aduse în Ţara Românească de Teodor Diamant, toţi cei care şi-au asumat responsabilitatea de a conduce grupări de tip club sau mai târziu transformate în partide de tip socialist au fost înlăturaţi de la conducere prin căi necinstite.
Am să-mi încep lungul şir de conducători socialişti căzuţi pradă jocurilor de putere de tip subversiv cu un nume extrem de cunoscut dar şi elocvent în susţinerea afirmaţiilor mele. Constantin Titel Petrescu a fost un puternic lider social-democrat şi apoi socialist zeci de ani la rând. L-au eliminat politic şi fizic conducătorii Partidului Comunist Român, trimiţându-l la închisoare unde şi-a găsit sfârşitul nemeritat.
Rămaşi singuri la putere în România, comuniştii tributari ideologiei bolşevice au început să se elimine între ei. Gheorghe Gheorghiu-Dej i-a l-a eliminat pe intelectualul, cred că cel mai instruit membru al PCR, juristul, sociologul şi economistul Lucreţiu Pătrăşcanu. Eliminaţi au fost din conducerea PCR şi de stat Vasile Luca şi Ana Pauker.
Dej n-a mai apucat să fie eliminat de către ai lui pentru că l-au eliminat ruşii. Venit la putere, Nicolae Ceauşescu ştia din cele văzute şi trăite care sunt pericolele funcţiei sale de conducător suprem şi din partea cui pot veni. Cu sânge rece şi-a înlăturat principalii concurenţi la funcţie, dintre aceştia amintind pe Emil Botnăraş, Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Vasile Vâlcu, Paul Niculescu Mizil etc. printre aceştia aflându-se şi Ion Iliescu.
Ceauşescu nu i-a eliminat fizic ci i-a trimis în funcţii tot mai puţin importante şi unde erau urmăriţi cu stricteţe de Securitate. La proces, cu puţin timp înainte de-a fi împuşcaţi, Elena Ceauşescu i-a reproşat lui Nicolae că nu l-a eliminat fizic pe Iliescu iar acum îi elimină el pe ei.
Cu timpul şi liderii comunişti, transformaţi în socialişti, şi-au perfecţionat mecanismele de subminare a puterii şefului pentru a-i lua locul. Începând cu Ion Iliescu şi odată cu el epoca postdecembristă, socialiştii s-au folosit ipocrit de mecanismele democraţiei, mistificându-le conţinutul, pentru a-şi schimba şeful. Aşa se face că la conducerea PSD locul lui Iliescu a fost luat de Năstase, Geoană l-a tradus pe Năstase ca să fie tradus la rându-i de Ponta.
Acestor impostori politici de factură socialistă să-l alăturăm şi pe Liviu Dragnea, cu menţiunea că el a ridicat mijloacele de subminare a şefului la rang de virtute politică. Aspectuos la fizic, cu o vorbă mieroasă dar extrem de vicleană pentru cine ştie s-o descifreze, inteligent, Liviu Dragnea ne-a dat o lecţie naţională de parodie politică de cum poate fi ales un conducător socialist folosindu-se de mult invocatele principii ale democraţiei.
Să ne întoarcem acum şi la modul în carte au sfârşit liderii comunişti, mai nou socialişti, după ce au fost înlăturaţi de la putere. Ceauşescu a fost împuşcat, Năstase a ajuns după gratii, Geoană s-a eliminat singur din viaţa politică de prostănac ce s-a dovedit a fi, Ponta aşteaptă să fie depus după gratii iar Dragnea osânda finală care va însemna puşcărie.
Lipsea din tot acest şir de cărţi de domino Ion Iliescu. Iată că povara istoriei socialismului românesc l-a ajuns şi pe el. Justiţia îşi va spune cuvântul dar partea ce-a mai neplăcută pentru Iliescu va trebui să fie direcţia din care i-a venit pedeapsa.
Mulţi au fost românii care au câştigat procese la CEDO împotriva statului român pentru că n-a anchetat cum trebuia cele întâmplate la mineriada din 13 – 15 iunie 1990 dar nici un procuror general al României n-a considerat că se impune redeschiderea dosarului de cercetare penală a fostului preşedinte Ion Iliescu.
Iată că actualul procuror general, Tiberiu Niţu, nimeni altul decât ruda prin alianţă a fostului preşedinte PSD Victor Ponta, a decis să-l pună pe Iliescu sub acuzare şi să-l trimită în judecată pentru o infracţiune foarte gravă: crime împotriva umanităţii.
Nu cred că Ponta şi cei care-l mai susţin n-au avut un rol în decizia procurorului general. Dar nu mai contează. Blestemul istoric care i-a lovit pe toţi liderii comunişti şi socialişti l-a lovit şi pe Ion Iliescu. Numele său lipsea din acest lung pomelnic de şefi căzuţi pradă propriilor lor jocuri de putere. Acum lista este completă, adusă la zi. Părerea mea!